LEAD
Champions League

La Duodecima! Cristiano Ronaldo şi Zinedine Zidane au scris un nou capitol în istoria Champions League

Trebuia să fie el. Într-un sezon în care a explodat în acţiune târziu, dar exact când avea mai mare nevoie echipa de el, trebuia să fie Cristiano Ronaldo cel care să confiște rolul principal în finala competiţiei care-l defineşte atât pe el, cât şi pe Real Madrid.

Acum exact 59 de ani, Alfredo Di Stefano marca pentru madrileni în a treia din cele cinci finale consecutive de Cupă Europeană pe care le câştiga atunci Realul. Asta asigura dubla, împreună cu trofeul La Liga obţinut în acel an 1958. Trebuia, așadar, să fie Ronaldo cel care să contribuie decisiv la prima astfel de ispravă reuşită de atunci.

Şi trebuia să fie Zidane, cel al cărui gol legendar asigura a noua cupă în 2002, cel care devine primul om de la Arrigo Sacchi încoace care să reţină ce a cucerit cu un sezon înainte. Victoria Realului cu 4-1 în faţa unui Juventus cu două feţe confirmă dinastia la care Florentino Perez a visat încă din momentul în care l-a transferat pe francez, când era încă jucător, tocmai de la „Bătrâna Doamnă“ a Italiei.

Trebuiau să fie ei, dar în primele 45 de minute ale meciului de la Cardiff, nimeni nu putea fi prea sigur. Juve a început cu furia controlată a unei echipe care vrea să calce în picioare durerea ultimelor trei finale. Numai că singurul şut care a trecut de baricada ridicată de Barzagli, Bonucci şi Chiellini a însemnat şi deschiderea scorului. Sandro l-a scăpat pe Carvajal pe dreapta şi centrarea a ajuns exact pe gheata nemiloasă a portughezului, care pur şi simplu nu mai iartă, de câteva luni bune, nimic: 1-0, dar Juve nici nu a clipit.

Golul finalei a venit şapte minute mai târziu. Jucătorii lui Juve s-au apucat să joace „menţinere“: Bonucci pentru Sandro, Sandro pentru Higuain, Higuain pentru Mandzukic, iar Mandzukic, pe spate, direct în vinclul porţii lui Keylor Navas. Obiectul muncii nu a atins terenul până nu a căzut dincolo de linie. O egalare meritată în primul rând pentru că Juventus chiar fusese mai bună, sufocând orice încercare a Realului de a combina şi ameninţând constant pe contre.

Toată lumea se pregătea de o repriză secundă pe cinste. Şi a fost, doar că pentru o singură echipă. Ceva s-a petrecut la pauză cu băieţii lui Allegri. Poate începutul sacadat de faulturi i-a scos din ritm, poate Realul a înteţit gegenpressing-ul, cert e că italienii au greşit în primele 10 minute după restart mai multe pase decât în întreaga primă jumătate. Realul a simțit imediat slăbiciunea şi nu a mai părăsit ultima treime de teren.

Totul s-a decis în patru minute după ce s-a împlinit ora de joc. Campacţi cum erau în jurul careului opus, o minge respinsă de Sandro nu avea cum să ajungă decât la un jucător în violet. Că s-a dovedit a fi Casemiro ar fi trebuit să fie o uşurare pentru Juve. Brazilianul nu e tocmai cunoscut pentru şuturile de la distanţă. Dar ghiuleaua sa a ciupit gheata lui Sami Khedira şi a luat un traseu perfect pentru a evita degetele lui Gigi Buffon.

Privirea lungă şi pierdută în zare a lui Buffon, acea „thousand yard stare“ care ascunde o mie de gânduri şi sentimente dureroase, e una de care doar cineva care repetă o traumă e capabil.

Când Ronaldo a ghidat cumva mingea în plasă trei minute mai târziu, al 600-lea său gol în carieră, visul lui Buffon s-a năruit pentru a treia oară în lunga şi glorioasa carieră a portarului italian.

Salva rapidă a madrilenilor a stors toată energia din Juventus. Încercările de a mai ameninţa poarta lui Navas au fost respinse cu uşurinţă de apărarea lui Sergio Ramos, care a reuşit să provoace şi eliminarea lui Cuadrado, la doar 18 minute după intrarea columbianului pe teren. Dacă asta a fost sare turnată pe rana lui Juventus, atunci golul lui Marcos Asensio a fost oţetul.

Asensio a fost și cel care a condus omagiile adresate lui Zidane: „Înainte de toate, ne-a dat unitate. Ne-a adus împreună.“ Până şi Ronaldo s-a întrerupt din a explica cât de mult a meritat trofeul ăsta şi cele două goluri pentru a confirma influenţa antrenorului într-un punct de cotitură: „Ne-a vorbit foarte pozitiv la pauză şi ne-a spus că are încredere în noi.“

Buffon, un gentleman până la capăt în ciuda dezamăgirii crunte sculptate în fiecare rid de pe faţa sa, a recunoscut că Juve nu merita mai mult. În prestaţia speriată din repriza secundă, campioana italiană a primit tot atâtea goluri câte primise în întregul sezon de Champions League până în finală. „Nu pot să explic de ce am jucat aşa. Real şi-a demonstrat clasa şi atitudinea necesară pentru a juca într-un meci ca ăsta.“

Clasă şi atitudine. Poate avem în sfârşit răspunsul pentru cei care întreabă ce aduce Zinedine Zidane la masă ca antrenor.

Comentează articolul
Cupa Spaniei

El Rey: Iniesta ridică în picioare un stadion întreg, Barcelona câștigă Cupa Spaniei

22 aprilie 2018
Danny Coposescu

În 1999, Pep Guardiola avea 28 de ani și se pregătea să ridice trofeul La Liga, cu banderola de căpitan pe braț. Probabil știa și atunci că sfârșitul carierei sale la clubul pe care l-a iubit mereu necondiționat se apropia. Știm asta pentru că, într-o după-amiază pe Camp Nou, un anume Xavier Hernández Creus ședea […]

Citeşte articolul
Despărțiri

Adieu, monsieur le professeur: Arsène Wenger anunță sfârșitul unei ere la Arsenal. Uite ce va lăsa în urmă

21 aprilie 2018
Danny Coposescu

„Până la Highbury, vă rog.‟ Taximetristul londonez nu-l cunoaște pe omul care tocmai s-a așezat pe bancheta din spate. Nici nu are motive. Silueta prelungă și firavă a unui francez – accentul nu lasă loc de îndoială – vrea să viziteze stadionul lui Arsenal. Nimic ieșit din comun. La urma urmei, vorbim de campioana Angliei, […]

Citeşte articolul
Perspectivă

Oameni și oameni (de fotbal). Unde a pierdut Ionuț Lupescu, unde ne lasă războiul pentru șefia FRF. Și care e misiunea Generației de Aur

© FOTO Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
19 aprilie 2018
Ciprian Rus

168 la 78! Considerat favorit de multă lume, Ionuț Lupescu a pierdut – și încă fără drept de apel – cursa pentru conducerea Federației Române de Fotbal. La capătul unui veritabil tur de forță prin țară, unde s-a întâlnit cu majoritatea covârșitoare a electorilor și cu mandatarii lor politici, și pe la televiziunile care l-au […]

Citeşte articolul
Viitor

„Rewind” la minutul 80. Antrenorul Adrian Boingiu privește „la rece” spre ultimul meci al generației U19. De acești tineri vom mai auzi

18 aprilie 2018
Ciprian Rus

A trecut o lună de zile de la dramaticul eșec al Naționalei de fotbal U19 în Turneul de Elită care ducea spre Campionatul European din Finlanda. Lacrimile puștilor după înfrângerea din prelungiri s-au uscat de atunci, dar regretele rămân, deși fiecare dintre ei a luat-o, între timp, de la capăt, la echipa sa de club. […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design