LEAD
Champions League

La Duodecima! Cristiano Ronaldo şi Zinedine Zidane au scris un nou capitol în istoria Champions League

Trebuia să fie el. Într-un sezon în care a explodat în acţiune târziu, dar exact când avea mai mare nevoie echipa de el, trebuia să fie Cristiano Ronaldo cel care să confiște rolul principal în finala competiţiei care-l defineşte atât pe el, cât şi pe Real Madrid.

Acum exact 59 de ani, Alfredo Di Stefano marca pentru madrileni în a treia din cele cinci finale consecutive de Cupă Europeană pe care le câştiga atunci Realul. Asta asigura dubla, împreună cu trofeul La Liga obţinut în acel an 1958. Trebuia, așadar, să fie Ronaldo cel care să contribuie decisiv la prima astfel de ispravă reuşită de atunci.

Şi trebuia să fie Zidane, cel al cărui gol legendar asigura a noua cupă în 2002, cel care devine primul om de la Arrigo Sacchi încoace care să reţină ce a cucerit cu un sezon înainte. Victoria Realului cu 4-1 în faţa unui Juventus cu două feţe confirmă dinastia la care Florentino Perez a visat încă din momentul în care l-a transferat pe francez, când era încă jucător, tocmai de la „Bătrâna Doamnă“ a Italiei.

Trebuiau să fie ei, dar în primele 45 de minute ale meciului de la Cardiff, nimeni nu putea fi prea sigur. Juve a început cu furia controlată a unei echipe care vrea să calce în picioare durerea ultimelor trei finale. Numai că singurul şut care a trecut de baricada ridicată de Barzagli, Bonucci şi Chiellini a însemnat şi deschiderea scorului. Sandro l-a scăpat pe Carvajal pe dreapta şi centrarea a ajuns exact pe gheata nemiloasă a portughezului, care pur şi simplu nu mai iartă, de câteva luni bune, nimic: 1-0, dar Juve nici nu a clipit.

Golul finalei a venit şapte minute mai târziu. Jucătorii lui Juve s-au apucat să joace „menţinere“: Bonucci pentru Sandro, Sandro pentru Higuain, Higuain pentru Mandzukic, iar Mandzukic, pe spate, direct în vinclul porţii lui Keylor Navas. Obiectul muncii nu a atins terenul până nu a căzut dincolo de linie. O egalare meritată în primul rând pentru că Juventus chiar fusese mai bună, sufocând orice încercare a Realului de a combina şi ameninţând constant pe contre.

Toată lumea se pregătea de o repriză secundă pe cinste. Şi a fost, doar că pentru o singură echipă. Ceva s-a petrecut la pauză cu băieţii lui Allegri. Poate începutul sacadat de faulturi i-a scos din ritm, poate Realul a înteţit gegenpressing-ul, cert e că italienii au greşit în primele 10 minute după restart mai multe pase decât în întreaga primă jumătate. Realul a simțit imediat slăbiciunea şi nu a mai părăsit ultima treime de teren.

Totul s-a decis în patru minute după ce s-a împlinit ora de joc. Campacţi cum erau în jurul careului opus, o minge respinsă de Sandro nu avea cum să ajungă decât la un jucător în violet. Că s-a dovedit a fi Casemiro ar fi trebuit să fie o uşurare pentru Juve. Brazilianul nu e tocmai cunoscut pentru şuturile de la distanţă. Dar ghiuleaua sa a ciupit gheata lui Sami Khedira şi a luat un traseu perfect pentru a evita degetele lui Gigi Buffon.

Privirea lungă şi pierdută în zare a lui Buffon, acea „thousand yard stare“ care ascunde o mie de gânduri şi sentimente dureroase, e una de care doar cineva care repetă o traumă e capabil.

Când Ronaldo a ghidat cumva mingea în plasă trei minute mai târziu, al 600-lea său gol în carieră, visul lui Buffon s-a năruit pentru a treia oară în lunga şi glorioasa carieră a portarului italian.

Salva rapidă a madrilenilor a stors toată energia din Juventus. Încercările de a mai ameninţa poarta lui Navas au fost respinse cu uşurinţă de apărarea lui Sergio Ramos, care a reuşit să provoace şi eliminarea lui Cuadrado, la doar 18 minute după intrarea columbianului pe teren. Dacă asta a fost sare turnată pe rana lui Juventus, atunci golul lui Marcos Asensio a fost oţetul.

Asensio a fost și cel care a condus omagiile adresate lui Zidane: „Înainte de toate, ne-a dat unitate. Ne-a adus împreună.“ Până şi Ronaldo s-a întrerupt din a explica cât de mult a meritat trofeul ăsta şi cele două goluri pentru a confirma influenţa antrenorului într-un punct de cotitură: „Ne-a vorbit foarte pozitiv la pauză şi ne-a spus că are încredere în noi.“

Buffon, un gentleman până la capăt în ciuda dezamăgirii crunte sculptate în fiecare rid de pe faţa sa, a recunoscut că Juve nu merita mai mult. În prestaţia speriată din repriza secundă, campioana italiană a primit tot atâtea goluri câte primise în întregul sezon de Champions League până în finală. „Nu pot să explic de ce am jucat aşa. Real şi-a demonstrat clasa şi atitudinea necesară pentru a juca într-un meci ca ăsta.“

Clasă şi atitudine. Poate avem în sfârşit răspunsul pentru cei care întreabă ce aduce Zinedine Zidane la masă ca antrenor.

Comentează articolul
Liga 1

Final de infarct în derbi: FCSB egalează la ultima fază, Dinamo scapă printre degete o victorie mare. Totul rămâne deschis în lupta pentru „play-off”

Dinamo și FCSB termină la egalitate după un meci foarte disputat. Foto: Răzvan Păsărică / Sport Pictures
18 februarie 2018
Ciprian Rus

Dinamo – FCSB e, de când lumea, genul de derbi care nu are nevoie de nici un fel de avancronică. Miza istorică transcede, oricum, orice calcule de clasament și orice argumente de context. Dar, programat în penultima etapă, meciul avea o importanță aparte, cu atât mai mult cu cât, înainte de fluierul de start, Dinamo […]

Citeşte articolul
Rugby

Dezmăgire uriașă la Madrid: România pierde categoric cu Spania, are nevoie de ceva special pentru a mai prinde Mondialul din Japonia

Foto: Razvan Pasarica/ SPORT PICTURES
18 februarie 2018
Vlad Pîrvu

După fericirea puțin exagerată pe care mulți dintre noi am afișat-o după victoria răsunătoare cu Germania, la primul meci din Rugby Europe Championship 2018, iată că reversul medaliei ni s-a arătat mult mai repede decât ne-am fi dorit: naționala de rugby a României a fost învinsă de Spania – poate chiar mai categoric decât o […]

Citeşte articolul
Perspectivă

Motive de optimism: în ciuda problemelor ei, Bundesliga poate să vadă jumătatea plină a paharului

17 februarie 2018
Danny Coposescu

În ultima vreme, am scris numai despre norii negri adunați fotbalului german. Asta şi pentru că nu există multe naţiuni care să fie atât de sobre şi auto-critice când vine vorba despre sportul lor naţional. Nemţii tratează „cel mai frumos lucru neimportant din lume‟ cu aceeaşi seriozitate reflexivă pe care o prescrie stereotipul – şi […]

Citeşte articolul
Seria „Samurai”

S-a întâmplat să fie aur. Povestea neromanțată a lui Tiberiu Dolniceanu

Foto: FRS
16 februarie 2018
Ciprian Rus

În toate biografiile romanțate ale marilor sportivi – și mai toate sunt romanțate – apare ceva, în primele 10-15 pagini, care anunță destinul fabulos de mai târziu. E, acolo, un episod din copilărie sau o întâlnire care capătă sens abia mai târziu, detaliile unui univers din care puștiul captiv va face, mai apoi, totul ca […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design