Mourinho „dă drumul la câini”, Arsenal calcă (deja) greşit, Chelsea o bate pe Tottenham. Și Huddersfield e pe doi

Danny Coposescu 21 august 2017

Două meciuri, opt goluri marcate, niciunul primit. Ce ţi-a luat atât, Josè? E foarte devreme, dar Man Utd arată a Man Utd pentru prima dată din 2013 încoace. Deşi s-au scris romane întregi despre cât de mult a scăzut cea mai decorată echipă engleză de la retragerea lui Ferguson, parcă abia acum, când joacă din nou cu vervă şi stil, îţi dai seama cât de străină a părut echipa de pe Old Trafford în ultimele sezoane.

Magia celui de-al doilea sezon?

Acum mult timp, vă povesteam despre problemele cronice pe care le are Mourinho în al treilea sezon petrecut la un club: ba e demis, ba îşi duce echipa pe locurile de retrogradare, ba porneşte o răzmeriţă în lot. (Asta ca să le dăm de gândit fanilor lui United pentru sezonul anul viitor.) Deocamdată însă, există o statistică mult mai îmbucurătoare pentru ei: oriunde a fost, Mourinho a câştigat campionatul în cel de-al doilea sezon. Şi portughezul e umblat, nu glumă: Portugalia, Anglia, Italia şi Spania. Deci vorbim de mostre serioase pentru statistica asta.

Începutul lui Man Utd nu face decât să confirme aşteptarea. Victoria cu 4-0 de pe Liberty Stadium, contra lui Swansea, nu a fost tocmai atât de lejeră cum arată scorul, de vreme ce ultimele trei goluri au venit între minutele 80 şi 84. Dar e încă un pas apăsat pentru o echipă care arată la fel de spectaculos ca lotul ei pe hârtie.

Și golurile vin de peste tot. Din apărare, Eric Bailly a marcat primul său gol pentru United; de la mijloc, Paul Pogba şi-a dus palmaresul la două din două meciuri; în atac, Romelu Lukaku pare hotărât să facă preţul de 85 de milioane de euro să pară un chilipir. Până şi Anthony Martial pare să fi renăscut şi a marcat pentru al doilea meci consecutiv.

Cheia s-a dovedit a fi Nemanja Matic. Sârbul l-a eliberat pe Pogba, care galopează acum pe tot terenul şi se poate concentra pe responsabilităţile sale ofensive. Ceea ce te face să te întrebi la ce s-o fi gândit Chelsea când a acceptat să-l vândă pe Matic unei rivale directe, indiferent dacă era sau nu mai era dorit la club.

„Mi s-a întâmplat de atâtea ori ca echipele mele să conducă cu 1-0 şi să avem probleme până marcăm al doilea gol, aşa că vrem să închidem uşile ca să nu dăm şanse adversarului. Astăzi am marcat al doilea gol şi am simţit că putem şi mai mult, aşa că nu a fost nevoie să închidem uşile. Am lăsat caii să alerge liberi!“ În ritmul ăsta, caii lui United vor galopa înspre titlu.

Chelsea dă răspunsul unei campioane

N-a durat prea mult criza de la Chelsea, nu-i aşa? După o săptămâmă de autopsii detaliate ale catastrofei de pe Stamford Bridge cu Burnley, Conte şi ai săi au revenit în forţă pe Wembley, căminul temporar (și de coșmar) al lui Tottenham pentru sezonul ăsta. Dubla lui Marcos Alonso e doar parte din povestea unui meci care le-a reamintit tuturor ce face antrenorul italian când e pus cu spatele la zid.

Două lucruri au fost evidente din start: Chelsea va aglomera centrul şi va sta la cutie, iar Tottenham va plăti pentru orice minge pierdută. Poate că Spurs ar fi învâţat lecţia asta mai repede dacă Morata nu rata singur-singurel din mijlocul careului lui Lloris. Aşa, a trebuit să aşteptăm până în minutul 24, când Delle Ali l-a faultat gratuit pe David Luiz într-o poziţie periculoasă – mai ales când cel care îşi aşază mingea e Marcos Alonso, marcator a şase goluri în sezonul trecut de Premier League. Zidul gazdelor avea peste 1,80 m, dar n-a contat. Şutul lui Alonso a fost chiar perfect.

Tottenham a tras din greu, dar, într-un final, tot Chelsea a marcat – în proprie poartă. Batshuayi, la primul act pe teren, a reuşit un autogol care să-i ia lumea de pe cap lui Lewis Dunk (Brighton), exponentul acestei arte nedorite, weekendul trecut cu Man City.

În cele ce-au urmat, s-a decis deznodământul unei naraţiuni mai ample decât derbiul în sine: va fi ăsta începutul unui „sezon Mourinho“, în cuvintele lui Conte, o prăbuşire dureroasă pentru Chelsea, ca acum doi ani? Sau va continua blestemul de pe Wembley pentru Tottenham, cu a opta înfrângere în 11 partide pentru o echipă care nu a suferit nici măcar o înfrângere pe White Hart Lane stagiunea trecută?

Răspunsul ni l-a dat tot Marcos Alonso, care a şutat pe sub Hugo Lloris în minutul 88 şi l-a trimis pe Antonio Conte într-o misiune solo de a îmbrăţişa fiecare membru al echipei sale de pe bancă. Și totul a pornit de la o minge pierdută de Moussa Sissoko la centru, semn că lecţia nu s-a învăţat, blestemul nu s-a terminat şi Pochettino are un blocaj psihic de rezolvat sezonul ăsta.

Arsenal rămâne Arsenal, Liverpool respiră

Pe orice fan Arsenal trebuie să-l treacă fiorii când aude de o deplasare la Stoke City. Cum să fie altfel, când londonezii au câştigat doar două din ultimele nouă meciuri jucate pe Britannia. Iar ultima predare (0-1) a fost poate cea mai tipică prestaţie pe care o poţi vedea de la oamenii lui Wenger.

Posesie? Check – vreo 77%. Şanse? Check – 18 şuturi spre poartă. Gol primit dintr-o şansă rară a adversarului? Check! Jese, fostul atacant al lui Real Madrid, ajuns la Stoke acum câteva zile, a scăpat în careu şi şi-a asigurat un debut de vis.

Ca să completăm tabloul stereotipic, Wenger s-a plâns de arbitraj la final, pentru că Hector Bellerin n-a primit penalti în prima repriză şi lui Lacazette i s-a anulat un gol pe motiv că avea degetul mare în ofsaid. „Ştim că noi nu primim penaltiuri. Uitaţi-vă doar la numere. Nu zic altceva.“

Zis şi făcut! Profesioniştii de la BBC s-au uitat la numere şi numerele spun că doar cinci echipe au primit mai multe lovituri de pedeapsa decât Arsenal sezonul trecut.

Pe Anfield, Liverpool s-a chinuit serios contra lui Crystal Palace, care era cât pe ce să fure punctele prin Benteke. Belgianul a ratat, dar Mane n-a greşit (în minutul 73), după un un-doi cu un fundaş advers. Viaţa în Anglia nu a început prea grozav pentru Frank De Boer, care n-ar fi vrut să termine etapa secundă pe penultimul loc, oricât de devreme ar fi.

Huddersfield câştigă duelul nou-promovatelor

Probabil că nici Huddersfield nu se vedea pe locul doi în vreun moment din primul ei sezon în prima ligă din 1972 încoace. După pălmuiala aplicată lui Palace din prima etapă, „Terrierii“ au învins-o acum pe fosta colegă de Championship, Newcastle, cu 1-0. Aaron Mooy, cumpărat de la Man City în vară, a marcat un gol fantastic care înseamnă că Hudderfield are maximum de puncte după două etape.

„Am promovat pe Wembley [în play-off], dar am început sezonul cu două victorii şi şase puncte. E incredibil. Toată lumea a investit enorm în asta şi mă bucur pentru ei,“ a spus antrenorul David Wagner. Printre cei care au investit multe emoţii a fost și nimeni altul decât Sir Patrick Stewart.

Aşa arată clasamentul, înaintea ultimului meci, cel dintre Man City şi Everton, care se joacă luni seară.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.