Norocul unora, ghinionul altora. Real joacă cu Bayern, Juve se bate cu Barcelona. Sferturile de finală sunt grozave, urmează câteva jocuri pe cinste!

Lead.ro 17 martie 2017

Update – uite cum arată sferturile de finală:

Ce urmează

Dortmund și Monaco vor fi împăcate să joace una contra celeilalte, iar noi, suporterii, vom fi încântați. Ar fi o minune ca în dubla asta să nu se dea zece goluri. Și tot o minune ar fi ca Leicester să treacă de Atletico, pentru că trupa lui Simeone este varianta pe steroizi a campioanei Angliei. Tot ce poate face Leicester, Atleti face mai bine, și o face de ani buni. Așa că madrilenii par cei mai câștigați după tragerea asta la sorți.

În cealaltă parte a orașului, însă, Real stă în fața unei încercări mult mai serioase. Campioana Europei va merge la Munchen pentru primul meci dintr-o dublă perfect echilibrată. Bayern a pierdut rău ultima ciocnire cu Real, în 2014, dar a câștigat aceeași ceartă în 2001, 2007 și 2012. Acum, Ancelotti se întâlnește cu fostul lui secund, Zinedine Zidane, pentru a face lucrurile și mai interesante.

În fine, Barcelona se va deplasa la Torino pentru reeditarea finalei din 2015. Atunci a câștigat echipa lui Enrique, acum, însă, Juventus e mai pregătită ca niciodată să-și joace șansa. Totuși, nu poți să nu te întrebi – ce rezultat i-ar trebui în meciul tur pentru a nu avea emoții în retur?

Articolul inițial

Într-o zi în care și cele mai curajoase echipe tremură lângă mâna norocului, profităm de absența lui Danny Coposescu – sătul de marile puteri, pichetează azi sediul UEFA – să ne facem de cap cu tragerea la sorți a sferturilor Champions League.

Am ajuns în faza ultimelor opt cu câteva idei simple, de nespecialiști. În primul rând, i-am scos pe Messi și Ronaldo de pe firmament. Sigur că sunt cei mai grozavi, dar poate e timpul să încurajăm pe alții. Și ne-am gândit că Ramos e exact genul timidului care are nevoie de încrederea noastră. Apoi, nu știm cine va câștiga, deci nu are sens să ne luăm prea în serios cu calculele hârtiei.

Dacă ne-ai forța să alegem câteva favorite, am merge cu Bayern, Real, Juventus și Barcelona. Dar nu excludem ca Leicester să ajungă, D-zeu știe cum, până în finală. Iar acolo, la Cardiff – aproape de casă – singura reprezentantă a Angliei va pierde poate face orice.

Astea lămurite, nu putem uita de Premier League. Din 2012, când Chelsea a câștigat trofeul, abosolut neașteptat, după o semifinală cu Barcelona și o finală cu Bayern (chiar la Munchen), aventurile europene ale echipelor engleze s-au terminat brusc, într-un nor de praf. La scena accidentelor lui Arsenal, City, Tottenham, United ori Liverpool s-au adunat toți cei neîmpăcați cu ideea că liga engleză e cea mai puternică din Europa.

– “Cea mai bine vândută? Asta da.”

– “Cea mai echilibrată? Sigur. Dar e un echilibru la etajul inferior fotbalului jucat, în ultimii cinci ani, de Barcelona, Bayern, Real, Juventus și Atletico.”

Așa că speranțele CeluiMaiTareCampionatDinLume (după Spania și Germania, dacă ne uităm pe coeficienții UEFA) stau în băieții antrenați de Claudio Ranieri Craig Robert Shakespeare. Speranțe subțiri, ar fi spus Danny: pur și simplu e prea multă calitate în jur pentru ca Leicester să scape nelovită. Pentru că-n urnă n-au rămas doar echipe romantice de atac, ca Barça, Bayern, Dortmund și Monaco. În competiție mai sunt și câteva cluburi care nu știu de glumă, nu iubesc mingea, dar urăsc să piardă jocul: Real, Atletico și Juve n-ar avea milă de Leicester.

Buffon a spus recent că singura echipă pe care vreo să o evite e Leicester – pentru că englezii nu au nimic de pierdut. Iar Zidane nu crede “că există un singur antrenor care să-și dorească să joace contra lui Leicester.”

Sunt declarații frumoase. Însă suporterii de la Torino și Madrid și-au scris încă de miercuri numele micului oraș din centrul Angliei în palmă, pentru autosugestie. Și nu sunt singurii.

Principalele favorite

Mulți cred că Bayern, Real, Barcelona și Juventus stau anul ăsta la aceeași masă. Și că Barcelona, ajunsă în sferturi după revenirea de poveste cu PSG, are – pe lângă atacul Messi, Neymar, Suarez – și ascendentul moral. Va fi asta de ajuns să compenseze pentru forma oscilantă din ultima vreme? Asta nici măcar Enrique nu prea știe.

Încrederea nu lipsește nici la Madrid, unde căpitanul Ramos a devenit un soi de golgeter care trage echipa peste linia de sosire în fiecare meci. Cu un Ronaldo mai cuminte (știm, e un cuvânt nepotrivit), cu Bale revenit și cu mijlocul Kroos – Modric – Casemiro tot mai solid, Real arată mai bine azi decât a arătat anul trecut. Iar atunci a câștigat trofeul.

Apoi, Juventus pare pregătită de pasul decisiv. Finalistă acum două sezoane (învinsă de Barcelona), eliminată pe muchie anul trecut, în prelungirile jocului de la Munchen, Juve are ambiția aparte a lui Buffon și un joc rotund, solid în fiecare departament. Dacă Dybala, Higuain, Mandzukic și Cuadrado rămân în forma asta până la început de iunie, nimeni nu s-ar mira dacă torinezii reușesc anul ăsta să atace la fel de bine cum se apără.

În fine, Bayern Munchen pare alegerea lui Bonucci logică. Revenită la sistemul 4-2-3-1 cu care a câștigat Liga în 2013, echipa lui Ancelotti începe să semene (abia în ultimele săptămâni) cu cea a lui Heynckes. Poate că mai lipsește ceva din rezerva de intensitate (nu-i spune asta lui Wenger), dar față de Guardiola, Ancelotti pare să-și fi adus echipa în forma maximă exact la momentul potrivit.

Urmăritoarele

O echipă pe care nimeni – în afară de Zidane – nu și-o dorește adversară e Atletico Madrid. Din vestiarul lui Simeone lipsește anul ăsta ceva, contrele din anii trecuți nu mai sunt așa de tăioase, apărarea formată din Carrasco, Saul, Gabi, Koke, Luis, Godin, Savic, Vrslajko și, ocazional, Griezmann sau Gameiro pare mai înțelegătoare cu jucătorii adverși. Poate că Simeone a stors pur și simplu totul dintr-o echipă pe care a dus-o în două finale în ultimii trei ani, ambele pierdute crud în fața vecinilor de oraș.

Dacă Atletico te sperie prin îndârjirea din apărare, Monaco te sperie la fel de tare prin pofta din atac. Nicio echipă europeană din primele cinci ligi nu a înscris mai multe goluri decât trupa lui Leonardo Jardim anul ăsta. De ce? Pentru că Monaco joacă ca în curtea școlii; nu te atacă doar cu Bernardo Silva, Kylian Mbappe, Radamel Falcao și Fabinho, ci și cu fundașii Mendy Sidibe, așa cum s-a convins și Guardiola. Pentru faza asta a competiției, Monaco e o bucurie: indiferent cu cina va juca, meciurile vor fi spectaculoase.

La Dortmund, filosofia lui Tuchel e asemănătoare, dar echipa ratează enorm de mult ceva mai mult. Totuși, dacă Aubameyang, Reus, Weigl, Dembele sau Pulisic prind toți o zi bună, BVB poate trece de oricine. Dacă nu, nemții pot pierde deocamdată cu oricine. Inclusiv cu Leicester.

Pe englezi i-am lăsat la urmă pentru a sublinia și mai bine sarcina pe care o au înainte. Și pentru a ne bucura și mai mult când vor ridica trofeul 🙂 Sigur că nimeni – nici bunica din partea mamei – nu-i mai iubește pe băieții ăștia la fel de mult ca acum câteva săptămâni. Pentru că mulți le reproșează încă demiterea lui Ranieri. “Dacă ar fi alergat cum au făcut-o în ultimele trei meciuri, nu s-ar fi ajuns aici”, spun mulți. Dar mecanismul unui vestiar e complicat și tare curios. Dovadă, fără omul care i-a ridicat până la cer anul trecut, Vardy, Mahrez, Morgan și Schmeichl încearcă acum să se cațere pe umerii secundului Shakespeare. Deocamdată, nimeni nu crede că pot face în Europa ce-au făcut anul trecut în Anglia. Dar stai să ajungă în semifinale…

Articolul se actualizează

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare

În sfârșit: după două decenii, un autogol incredibil îi aduce din nou Iranului o victorie la Cupa Mondială
Danny Coposescu
19 iunie

Ce final și ce finală! În prelungirile unui meci imens, Gyor câștigă din nou titlul Champions League!
Andrei Năstase
13 mai

Fum, flăcări și o petrecere anemică: concluziile unui sezon de Bundesliga cu epilog haotic
Danny Coposescu
13 mai
Top Stories

Drumul lui David Popovici spre Paris este o poveste despre ascensiune, adaptare și răspuns la adversitate. Despre David, cu 100 de zile înainte de Jocurile Olimpice
Andreea Giuclea
17 aprilie

Interviu | „Win-win situation”. Emi Cățe, cel mai valoros baschetbalist român al momentului, și relația sa specială cu proiectul „U”-BT Cluj: „Cea mai bună alegere pe care o puteam face”
Ciprian Rus
8 martie

Interviu | Andrija Stipanovic, U-BT Cluj-Napoca: „Sezonul ăsta, și atmosfera din vestiar, și cea din teren, și cea din tribune sunt atât de bune încât tot ce avem de făcut e să trăim momentul”
Ciprian Rus
12 martie

Mihai Silvășan, U-BT Cluj-Napoca: „E vorba de mentalitatea pe care o avem. Aici, singurul lucru care contează este victoria. Vrem să fim overachievers!”
Ciprian Rus
19 februarie

Interviu exclusiv Cristina Neagu: „Că oamenii s-au simțit inspirați de ce-am făcut, și am putut să ajung astfel la ei, acesta e lucrul cel mai important pe care l-am reușit”
Andrei Năstase
19 decembrie

Exilul. Opțiunea „morală” recomandată tinerelor și tinerilor handbaliști români
Lorand (Boți) Balint
28 decembrie

Concluziile Cameliei Potec: „Ne bucurăm că sportul nostru a început să fie vizibil. Avem o generație tânără care își dorește să ajungă la performanțele liderului echipei naționale”
Andreea Giuclea
11 decembrie

Tricoul cu Hagi pe care nu ni l-am permis
Ciprian Rus
29 februarie

Ce thriller! Una din cele mai spectaculoase victorii din baschetul românesc: U-BT Cluj o bate la ea acasă pe campioana EuroCup, Gran Canaria
Lead.ro
1 februarie
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.

Siraba Dembélé: „Să crezi în tine, în cine ești și în ce poți să faci. Să nu încerci să fii ca altcineva” I Povestea unei jucătoare speciale
Andreea Giuclea
28 aprilie

RADU COSAȘU și viața în meciurile de fotbal
Ciprian Rus
24 aprilie

„Dacă nu oferi ceva altora, ce fel de viață trăiești?” Interviu cu Walter Bolognani, tehnicianul italian care a venit în România să construiască o academie de înot la Dinamo
Andreea Giuclea
11 ianuarie

„Unul dintre cei mai iubiți dintotdeauna”: Gianluca Vialli
Ciprian Rus
6 ianuarie

Gérard Pique și modelul jucătorului-președinte: înaintea ultimului său meci pentru Barcelona, „Geri” promite că se va întoarce: „Tornaré!”
Ciprian Rus
4 noiembrie

Viorel Filimon: „Mergem prin școli și, din păcate, vedem copii care abia merg, cât să nu se împiedice, iar unii sunt aproape de obezitate. Trebuie să schimbăm asta”
Ciprian Rus
14 august

David Popovici vrea să seteze noi standarde. Și să arate că „imposibilul poate deveni posibil”
Andreea Giuclea
17 iunie

Naționala României împlinește 100 de ani. Într-un moment în care prezentul e dezamăgitor, istoria e aici să ne arate că nu e niciodată în zadar să crezi
Ciprian Rus
8 iunie

Adrian Mutu și viața inimitabilă. Note pe marginea unei scrisori de adio. Și gânduri înaintea unui meci de retragere cu adevărat meritat
Ciprian Rus
29 mai

„Scopul nostru e să creăm performeri.” Virgil Stănescu, despre GO Scholarship, un proiect gândit pentru dezvoltarea tinerilor sportivi
Andreea Giuclea
14 aprilie

Cristina Pîrv: „Dacă vrei să fii sus, trebuie să faci ceva în plus”
Ciprian Rus
7 aprilie
LEAD © 2024

Lead este o publicație despre sport cu conținut original, premium, creat pentru noua eră în care a intrat jurnalismul digital și pentru noua generație de fani de sport.

Lead e despre cum ne influențează sportul viețile, despre temele și personajele importante, despre cum consumăm sportul și cum ne raportăm (diferit) la el în prezent.

Abonează-te la newsletter
În fiecare luni, primești pe mail o sinteză a celor mai relevante evenimente din sport, scrise pe un ton relaxat. Plus recomandări de lecturi și alte bunătăți. Nu te batem la cap cu alte motive.