Pe urmele tatălui. Marco Dulca visează la un turneu final: „Putem să fim următoarea Generație de Aur”

Ciprian Rus 21 martie 2018

Marco Dulca nici nu se născuse, încă, în 1998, când România, cu tatăl său, fostul fundaș central Cristi Dulca printre titulari, juca ultimul său Mondial, cel din Franța. Cum Cristi și-a încheiat cariera la scurt timp după, Marco nu are nici o amintire cu tatăl său jucând fotbal. L-a văzut doar pe casete video și în rezumate de YouTube.

Dar, chiar și așa, despărțiți de două decenii de marile aventuri ale „Generației de Aur”, Marco și colegii săi de la U21 și U19 sunt și ei urmăriți de performanțele lui Hagi și compania. Iau reperul ca pe o motivație, cu toată naturalețea din lume: sunt o gașcă care vrea și care luptă să demonstreze că poate ajunge în top.

Iar primul hop spre top e chiar azi, când România U19 întâlnește Serbia, la Ploiești (Stadionul „Ilie Oană”, ora 19:30, intrarea gratuită), în cadrul Turneului de Elită care duce spre Europenele din vară din Finlanda.

Jucător de bază la trupa U23 a celor de la Swansea, Marco e un obișnuit al selecționatei U21, deși, ca vârstă, se încadrează la U19. A venit însă cu inima deschisă să dea o mână de ajutor colegilor de generație. Un băiat franc și prietenos, fără ifose, ambițios în tot ceea ce face, cu care ai putea sta la povești despre fotbal o zi întreagă dacă programul de cantonament nu ar fi unul strict, de mare competiție.

 

Marco Dulca: „După ce am semnat cu Swansea, parcă m-am apucat de fotbal de la zero”

Marco, vii dintr-o familie de fotbaliști, deci întrebarea despre cum te-ai apucat de fotbal poate părea redundantă. Totuși, cum te-ai apucat de fotbal?

La Cluj, lângă casa noastră e casa bunicilor, a părinților lui tata. Iar cum, când eram mic, tata era plecat mult timp de acasă, ca antrenor, departe de Cluj, rămâneam cu bunicul. În curtea casei, în fiecare zi, bunicul punea un scaun, iar eu trebuia să dau mingea printre picioarele scaunului. Zilnic jucam fotbal cu bunicul! Bunicul a fost arbitru de fotbal și era și el foarte pasionat de fenomen. Toată lumea crede că am început fotbalul cu tata, dar, nu, am început cu bunicul. Abia apoi, mai târziu, am ajuns școala de fotbal Napoca, iar de acolo la „U” Cluj.

Ai apucat să joci pe maidan, pe betoane?

Oho! Toată ziua jucam pe stradă, pe beton, pe unde apucam. Abia reușea mama să ne aducă în casă! Acum parcă e invers, e mai greu să îi scoți pe copii de la calculator, de la PlayStation. Eram de la 8 dimineața pe afară și mă suna mama să mă întrebe dacă nu îmi e foame… Nu-mi era, tot ce voiam era să mai joc un pic de fotbal, să mai dau un gol, acolo.

„Mă uit mai mult la jucătorii care joacă pe postul meu și încerc să iau ce-i mai bun de la ei, nu contează cum îi cheamă”

Aveai idoli când erai mai mic? Sunt fotbaliști pe care îi urmărești?

Pe vremuri urmăream mai mult Liga 1 și aveam destui jucători care îmi plăceau. Acum, când mă uit la un meci, mă uit mai mult la jucătorul care joacă pe postul meu și încerc să iau ce-i mai bun de la el, nu contează cum îl cheamă. Chiar dacă joacă Barcelona cu o echipă mai slab cotată, mă uit și la jucătorul de pe postul meu de la echipa respectivă.

Ai ajuns să joci în străinătate la 16 ani, foarte devreme pentru un jucător care a început fotbalul în România. Cum s-a produs legătura cu Swansea?

Impresarul lui tata era Lucian Marinescu, fostul lui coleg. La un moment dat, pe la 15 ani, tata l-a rugat să mă ducă undeva în străinătate: voia să se dumirească el la ce nivel sunt, de fapt. Impresarul i-a zis că e nevoie de filmări, dar la „U” Cluj nu se prea filmau meciurile, așa că nu aveam înregistrări cu jocurile mele. Până la urmă, m-a dus la Swansea. Nu știam prea bine despre ce este vorba, dar am simțit că voi rămâne. M-am dus acolo cu gândul să joc bine. Am fost în probe, m-au văzut, iar apoi m-au sunat acasă să-mi spună că îmi propun un contract.

Am fost uimit de toate condițiile pe care le au acolo, de felul în care fac pregătirea, de  profesionalismul celor de acolo, de la bucătar până la antrenorul principal.

După ce am semnat, parcă m-am apucat de fotbal de la zero! Fiecare antrenament în sală, fiecare antrenament afară era foarte greu. Când îi vedeam pe colegii mei că ridică peste 100 de kilograme mă gândeam când voi putea să fac și eu așa ceva. Am început și eu ușor și am ajuns la acel nivel. Adevărul e că de mic am fost foarte ambițios. Și dacă joc cu un copil de 10 ani, vreau să câștig, dacă joc pe PlayStation vreau să câștig.

Cum ai reacționat tu, cum a reacționat familia? E, totuși, o schimbare importantă în viața unui tânăr adolescent…

Vă spun exact cum a fost: tocmai ieșisem de la duș și o văd pe mama, care e mai emotivă, plângând. M-am și speriat, zic: „Ce s-a întâmplat?”. „Păi, uite, ne-au sunat cei de la Swansea, vor să îți propună un contract”. Nu mai puteam de bucurie, vă dați seama!

„I-am dat tatei ceva echipament de la Swansea și îl poartă toată ziua”

În primul an, am stat la o familie, nu mi-a fost deloc ușor, dar aveau și un băiat căruia îi plăcea fotbalul, m-am acomodat. Mai mult decât de prieteni, cel mai dor îmi e acolo de familie. Nu e zi să nu îi sun pe ai mei.

E mândru Cristi de tine?

Daaa, e foarte mândru (râde). Tata a fost foarte important în cariera mea, și pe când am jucat la „U” Cluj, și de când sunt în Marea Britanie. Vorbesc zilnic cu el, îmi dă sfaturi, iar asta cred că e un plus pentru mine.

I-am dat ceva echipament de la Swansea și îl poartă toată ziua, nu contează că merge la interviuri sau la meciurile celor de la Luceafărul Oradea, unde antrenează acum, el e cu Swansea în piept. Când mă sună și îl văd cu Swansea pe piept, mai glumesc și îi zic să mai schimbe tricoul.

La ce nivel joci în Marea Britanie și cum e fotbalul acolo?

Joc în Division 1, adică în Premiership 2, în echipa de U23. E un joc foarte fizic. Acolo, sistemul îți permite să ai trei seniori la echipă, de obicei jucători care nu au meciuri în picioare sau care vin după accidentări. Am avut meci cu Manchester acum câteva luni și a jucat și Ashley Young și Luke Shaw. Am intrat pe teren, ziceam că sunt la echipa mare! Orice meci e tare acolo, e presiune serioasă.

La echipa mare cum e deschiderea față de tinerii de la tineret?

Avem o academie unde ne pregătim doar noi, cei de la U23, și echipa mare. În fiecare zi ne întâlnim cu ei, vorbim. De câteva luni mă pregătesc săptămânal cu echipa mare. De când a venit Carlos Carvalhal antrenor la echipa mare mă cheamă la antrenamente, la ședințe, îmi dă sfaturi și parcă simt că debutul e tot mai aproape. Nu stăm prea bine în campionat (Swansea e pe 14, la trei puncte de zona periculoasă), dar mă gândesc că dacă ne salvăm matematic de la retrogradare voi primi și eu șansa să debutez.

Cum e trecerea la echipa mare în fotbalul britanic?

U23 tocmai de-asta e, ca să facă trecerea la echipa mare. Uneori la forță simt că e o diferență, la fel și la rapiditatea jocului. Adevărul e că mi-a fost greu o săptămână, două, până am cunoscut mai bine jucătorii, dar acum mă simt perfect printre cei de la echipa mare.

Cum vezi Turneul de Elită al selecționatei U19?

După nume, echipele nu par foarte periculoase, dar cred că sunt echipe puternice care vin aici să ne pună probleme. Eu unul nu simt nici o presiune. Jucăm acasă, avem sprijinul părinților, al prietenilor și suporterilor care vor veni să ne susțină.

„Putem să fim următoarea <<Generație de Aur>>”

Joci și la U19, și la U 21. Crezi că din aceste două generații se poate lega o echipă națională de viitor?

Eu zic că generațiile ’97, ’98 și ’99 sunt niște generații foarte talentate. Putem și avem șansa să fim următoarea „Generație de Aur”.

Voi vă simțiți afectați de discuțiile suporterilor mai nostalgici despre „Generația de Aur”? V-ați născut, totuși, după apusul „Generației de Aur”…

Eu cred că „Generația de Aur” reprezintă un target pentru noi. Acolo vrem să ajungem cu toții și de aceea toți ne dau acest exemplu, pentru că ne vor și pe noi acolo. Tata mă tachinează mereu că nu-l voi ajunge ca fotbalist până nu voi juca la un Mondial. Mă gândesc tot mai mult la asta, asta e provocarea din familia mea.

Unii spun despre voi că sunteți „Generația WhatsApp”. Vă ajută tehnologia de azi să țineți echipa mai unită?

Cu mulți colegi mă știu de ani de zile, normal că vorbim pe WhatsApp sau pe Messenger, ne urmărim pe Instagram. Dar ținem legătura și personal, nu doar virtual. Cu Vlad Dragomir, de exemplu, mă văd adesea în Anglia, rămân la el dacă am meci la Londra sau când are meci la mine rămâne el.

Jucați în același campionat?

Da. Alex Pașcanu, de la Leicester, e pe primul loc în campionatul U23, Vlad Dragomir cu Arsenal e pe doi, iar noi, Swansea, suntem pe trei. Suntem trei români acolo și suntem pe podium!

**

Naționala U19 a României va disputa trei jocuri contra Serbiei (21 martie), Suediei (24 martie) și Ucrainei (27 martie) pentru calificarea la Euro. Doar locul 1 din grupă va merge la turneul final din Finlanda. Selecționerul Adrian Boingiu a convocat 21 de jucători pentru Turul de Elită:

Portari: Andrei Vlad (FCSB), Alexandru Costache (Concordia Chiajna), Marian Aioani (Chindia Târgoviște)

Fundași: Vladimir Screciu (CS U Craiova), Tudor Băluță (FC Viitorul), Constantin Dima (Sepsi Sf. Gheorghe), Robert Neciu (FC Viitorul), Andrei Trușescu (AS Roma/Italia), Denis Haruț (ACS Poli Timișoara)

Mijlocași: Vlad Dragomir (Arsenal FC/Anglia), Radu Boboc (FC Viitorul), Marco Dulca (Swansea, Țara Galilor), Rareș Lazăr (CS Mioveni), Liviu Gheorghe (Dinamo București), Claudiu Micovschi (Genoa FC, Italia), Olimpiu Moruțan (FC Botoșani), Alexandru Mățan (FC Viitorul), George Merloi (Rennes, Franța)

Atacanți: Denis Drăguș (FC Viitorul), Andrei Sîntean (Slavia Praga, Cehia), Robert Moldoveanu (Dinamo București)

***

Lead va continua să stea aproape de tinerii care se pregătesc să formeze echipa națională de mâine. Înaintea Turneului de Elită care-i poate duce la Euro (și care debutează miercuri seară, la 19.30) l-am întâlnit și pe Vlad Dragomir, căpitanul acestei generații, un tânăr ajuns la academia lui Arsenal, unde fotbalul se învață (și) altfel.

Dacă te interesează viitorul echipei naționale, avem alte câteva lecturi potrivite aici, aici și aici.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.