LEAD
Premier League

„Prezentul şi viitorul‟: Spurs şi Kane îi arată lui Arsenal cine-i şeful în nordul Londrei

Nu sunt multe cluburi în Premier League care trec printr-o perioadă de refleţie mai profundă decât Arsenal şi Tottenham. Motivele or fi diferite, la fel şi conţinutul, dar asta nu înseamnă că cele două rivale istorice nu-şi pun întrebări la fel de dificile. Pe Emirates, fanii se frământă de peste un deceniu că au rămas în urmă şi, mai nou, că regresează mai ceva ca Benjamin Button.

Poate că ceva din disperarea asta l-a infectat şi pe Arsene Wenger, dacă e să-i dăm crezare lui Jonathan Wilson. Transferurile făcute de francez recent par să iasă din formă imediat cum intră în atmosfarea clubului, iar rezultatul e simplu de văzut: atacanţii şi playmakerii par adesea fragili și întreaga echipă strigă după un pic de echilibru şi oţel la mijloc. Și când toate certitudinile dispar, inclusiv abonamentul la grupele Champions League, rămân doar pâinea şi circul unui lot cu dubluri spectaculoase, dar nefolositoare – Lacazette/Aubameyang, Özil/Mkhitaryan etc.

De cealaltă parte, nici Spurs nu pot scăpa de vocea interioară care tot şopteşte: încotro? Au trecut zece ani de la ultimul trofeu câştigat, o cupă a ligii, și nici măcar cuvintele lui Pochettino nu-i liniștesc pe toți: „Pentru mine, procesul înseamnă mai mult decât un titlu. Înseamnă să construim un proiect care să ne dea capacitatea de a face la fel [ca echipele cu bani mulţi].‟

Trebuie doar să-i schimbi accentul într-unul francez şi te-ai întors în timp, la ultimul sezon pe Highbury. Norocul e că există mereu ceva tangibil, ceva care măcar să ţină de foame: derbiul nord-londonez şi oportunitatea de a se măsura direct cu o rivală care a fost atâta vreme superioară. Şi, atunci când Harry Kane aduce victoria cu încă un gol decisiv, e mai uşor să crezi că întreg clubul, nu doar atacantul, reprezintă „prezentul şi viitorul‟ Londrei.

Tottenham 1-0 Arsenal

Dacă vorbim despre meciul de pe Wembley, putem sări direct la repriza secundă. Până şi BBC şi-a încheiat notificările despre primele 45 de minute cu un „Zzzzz‟ somnolent. Singurul lucru remarcabil a fost prezenţa zăpăcită a lui Mkhitaryan la mijloc. Fără Ramsey, accidentat din nou, mijlocul lui Arsenal în general şi armeanul în particular n-a mai avut nimic din dinamismul etapei trecute, cu Everton.

Nici Spurs n-au arătat mare lucru într-o jumătate atriţională, făcută leoarcă de ploaia torenţială. Dar le-a luat patru minute după pauză să schimbe asta: o centrare splendidă aruncată în careu de Eriksen a fost momeala după care a sărit ca un somon Harry Kane. Nimeni nu-l poate acuza pe Koscielny de blândeţe exagerată, însă fundaşul a fost dominat ca în curtea şcolii de Kane, care l-a lăsat lăbărţat pe gazon. Şapte goluri în şapte meciuri cu Arsenal și, la 24 de ani, atacantul englez intră deja în folclorul lui Tottenham.

Ar fi fost deja acolo dacă nu irosea şanse mai uşoare decât cea pe care a finalizat-o acum. Kane putea liniştit să plece acasă cu mingea după un hat-trick şi nu e singurul vinovat de risipă. Pe rând, Alli, Son şi Lamela ba i-au iertat pe oaspeţi, ba l-au făcut pe Cech erou. Alături de Jack Wilshere, portarul e singurul care a plecat de pe Wembley cu apreciarea fanilor lui Arsenal.

În fruntea listei ăsteia scurte trebuia să fie și Alexandre Lacazette. În loc de asta, omul care începea sezonul ca cel mai scump transfer din istoria clubului a ajuns rapid ţapul ispăşitor. Poate că nu-i tocmai drept, dar când eşti unu la unu cu Cech în penultimul minut de prelungiri şi iroseşti şansa unui egal nesperat cu cel mai mare inamic, alte argumente nu prea mai contează. Mai ales când provoci reacţia asta unui antrenor de obicei placid:

De vreme ce totul s-a încheiat cu bine, nici pentru Spurs nu mai e foarte important că doar unul dintre cele 18 şuturi spre poartă s-a transformat în gol. „Trebuia să fie 3-0 după 20 de minute din repriza secundă, dar sunt atât de bucuros că am câştigat,‟ a spus Pochettino. Şi Wenger ştie asta: „Odată ce au marcat, s-a văzut că ne clătinăm şi puteau marca mai mult. Până la urmă, Harry Kane a făcut diferenţa.‟

O diferenţă care pare ceva mai mare decât cele şase puncte şi trei locuri care le despart pe Tottenham şi Arsenal. În ultimele şapte întâlniri directe, Spurs au pierdut o singură dată. Dacă mai pui la socoteală şi sfârşitul tradiţiei de „St. Totteringham’s Day‟, lotul clar superior şi căminul nou-nouţ care i se pregăteşte, întrebările despre prezent şi viitor au răspunsuri fericite pentru Pochettino şi ai săi.

 

Comentează articolul
Cupa Spaniei

El Rey: Iniesta ridică în picioare un stadion întreg, Barcelona câștigă Cupa Spaniei

22 aprilie 2018
Danny Coposescu

În 1999, Pep Guardiola avea 28 de ani și se pregătea să ridice trofeul La Liga, cu banderola de căpitan pe braț. Probabil știa și atunci că sfârșitul carierei sale la clubul pe care l-a iubit mereu necondiționat se apropia. Știm asta pentru că, într-o după-amiază pe Camp Nou, un anume Xavier Hernández Creus ședea […]

Citeşte articolul
Despărțiri

Adieu, monsieur le professeur: Arsène Wenger anunță sfârșitul unei ere la Arsenal. Uite ce va lăsa în urmă

21 aprilie 2018
Danny Coposescu

„Până la Highbury, vă rog.‟ Taximetristul londonez nu-l cunoaște pe omul care tocmai s-a așezat pe bancheta din spate. Nici nu are motive. Silueta prelungă și firavă a unui francez – accentul nu lasă loc de îndoială – vrea să viziteze stadionul lui Arsenal. Nimic ieșit din comun. La urma urmei, vorbim de campioana Angliei, […]

Citeşte articolul
Perspectivă

Oameni și oameni (de fotbal). Unde a pierdut Ionuț Lupescu, unde ne lasă războiul pentru șefia FRF. Și care e misiunea Generației de Aur

© FOTO Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
19 aprilie 2018
Ciprian Rus

168 la 78! Considerat favorit de multă lume, Ionuț Lupescu a pierdut – și încă fără drept de apel – cursa pentru conducerea Federației Române de Fotbal. La capătul unui veritabil tur de forță prin țară, unde s-a întâlnit cu majoritatea covârșitoare a electorilor și cu mandatarii lor politici, și pe la televiziunile care l-au […]

Citeşte articolul
Viitor

„Rewind” la minutul 80. Antrenorul Adrian Boingiu privește „la rece” spre ultimul meci al generației U19. De acești tineri vom mai auzi

18 aprilie 2018
Ciprian Rus

A trecut o lună de zile de la dramaticul eșec al Naționalei de fotbal U19 în Turneul de Elită care ducea spre Campionatul European din Finlanda. Lacrimile puștilor după înfrângerea din prelungiri s-au uscat de atunci, dar regretele rămân, deși fiecare dintre ei a luat-o, între timp, de la capăt, la echipa sa de club. […]

Citeşte articolul
  • Cristian A.

    ” În fruntea listei ăsteia scurte trebuia să fie și Alexandre Lacazette. În loc de asta, omul care începea sezonul ca cel mai scump transfer din istoria clubului a ajuns rapid ţapul ispăşitor. Poate că nu-i tocmai drept, dar când eşti unu la unu cu Cech în penultimul minut de prelungiri şi iroseşti şansa unui egal nesperat cu cel mai mare inamic, alte argumente nu prea mai contează.”
    Deci Lacazette trebuia să-i dea gol lui Cech? Loool, ar fi fost autogol!

© 2018 Lead
Design: Live Design