3-3, scorul unei etape nebune în Premier League: Liverpool – Arsenal oferă un festival de goluri, Klopp câștigă un nou titlu de Mr. Popularitate

Danny Coposescu 14 ianuarie 2016

Pe la jumătatea primei reprize a meciului dintre Liverpool şi Arsenal, camerele TV îi surprindeau pe Jürgen Klopp şi Arsène Wenger în mijlocul unei conversaţii aprinse, aparent amicale. Scorul era deja 2-2, cei doi manageri aveau suficient material de discuţie, iar Wenger avea să declare la finalul meciului că la un moment dat i-a recomandat lui Klopp să se calmeze: „I-am spus să se liniștească puțin, că altfel (arbitrii n.red.) îl vor trimite în tribună.”

În jurul marilor derby-uri din Premier League se așază de cele mai multe ori așteptări imense. Poate tocmai de-asta, nu puține meciuri ajung să dezamăgească – îți mai amintești egalul fără goluri dintre Man Utd și Man City din octombrie trecut? Nici noi.
Însă miercuri seară aşteptările au fost întâlnite cu vârf şi îndesat de două echipe cu atacuri efervescente şi apărări (uneori) visătoare. Din fericire pentru spectatorul non-partizan, Liverpool şi Arsenal s-au hotărât să se concentreze pe atuuri, în loc să încerce neutralizarea ofensivei adversarului. Rezultatul a fost un 3-3 nebun care aduce din multe privinţe cu un 4-4 de poveste, tot pe Anfield, în 2009.

Atunci, Liverpool se lupta pentru titlu cu Rafa Benitez pe bancă. De data asta, cu Benitez privind din tribune ca proaspăt şomer, Arsenal e echipa care conduce clasamentul şi, în ochii multora, are cea mai bună şansă din ultimii ani să câştige primul titlu de campioană din 2004 încoace. Echipa lui Wenger a ajuns în poziţia asta diversificându-şi stilul de joc de-a lungul sezonului, abordând anumite meciuri mult mai pragmatic (deci mai defensiv) decât suntem obişnuiţi să vedem la Arsenal.

Dar ieri seară, vechiul Arsenal şi-a făcut din nou apariţia. Atacuri spectaculoase, prin combinaţii de pase cum vezi mai degrabă pe Camp Nou, dominând posesia şi încercând parcă să paseze mingea până în poartă. Olivier Giroud a făcut unul dintre cele mai impresionante meciuri ale sale (din nou), marcând o dublă care ne spune că francezul este un cu totul alt jucător sezonul acesta. Unul care își fructifică ozaciile de gol.

Problema echipei lui Wenger a fost că şi cealaltă parte din vechiul Arsenal a venit la pachet, şi anume fragilitatea defensivei şi predispoziţia de a nu putea menţine un avantaj pe tabela de marcaj. În interviurile de după meci, francezul părea antrenorul mai puţin mulţumit. Dezamăgirea de a primi un gol de la Joe Allen în minutul 90 putea citi pe faţa lui Wenger.

Pentru Klopp, meciul a fost o chestiune de Jekyll şi Hyde. Pe de o parte, faimosul gegenpressing a funcţionat excelent. Deja din primul minut, Liverpool şi-a hărţuit adversarul în propria jumătatea şi primul gol a fost marcat de Roberto Firmino după ce Emre Can l-a deposedat pe Walcott aproape de linia careului. De asemenea, talentul indubitabil al lui Firmino s-a concretizat în cel de-al doilea său gol, un şut magic – pus parcă cu mâna direct în vinclu – care l-a lăsat neputincios pe Petr Cech.

Pe de altă parte, pressing-ul lui Liverpool nu şi-a putut susţine acel ritm ameţitor pentru multă vreme, iar Arsenal a putut să-şi facă jocul de pase din ce în ce mai eficient odată cu trecerea minutelor. Oroarea pentru Klopp a fost însă golul de 2-2. Teoretic, golul a fost acordat lui Giroud, dar mingea a venit direct dintr-un corner şi portarul Mignolet şi-a deviat-o în propria poartă. Cu cinci zile în urmă, echipa lui Klopp primea alt gol direct din corner în cupa Angliei (FA Cup) la Exeter. Nici la primul gol al lui Arsenal, marcat de Aaron Ramsey cu un şut pe colţul scurt, belgianul din poarta lui Liverpool nu s-a umplut tocmai de glorie.

În mod normal, ai spune că un egal pe Anfield nu e un rezultat rău nici pentru Liverpool, nici pentru Arsenal. Mai ales când principala contra-candidată la titlu, Man City, nu reuşeşte decât un 0-0 acasă cu Everton şi rămâne la trei puncte în spatele londonezilor.

Numai că în Premier League nu avem parte de un sezon 2015-2016 normal, pentru că echipe ca Chelsea se căznesc undeva în beciul clasamentului (locul 14), iar Leicester City reuşeşte să ţină pasul și să se agațe în top etapă după etapă. Chiar la Tottenham acasă, la câteva zile după cele două echipe au remizat 2-2 în FA Cup, Leicester a obţinut 3 puncte cu un gol al fundaşului Robert Huth în minutul 83. Astfel, echipa lui Ranieri e pe locul doi numai datorită golaverajului uşor inferior faţă de Arsenal.

Iată-ne deci trecuți de jumătatea campionatului în Premier League şi Leicester se încăpățânează să rămână acolo sus, cu o consistenţă pe care Man City şi mai ales Man Utd, echipe cu loturi vast superioare, nu o pot atinge.

Că tot veni vorba de Man Utd, marţi, la Newcastle United acasă, am avut parte de ceva aproape tras la indigo cu meciul de pe Anfield de aseară. Echipa lui Van Gaal a condus, s-a văzut egalată, a condus din nou şi a primit gol în ultimul minut. Încă un 3-3 (ce etapă!). Dar unde Klopp şi Wenger au avut cu ce să fie mulţumiţi, senzaţia e că Van Gaal începe să sufere sub presiune, recunoscând la conferinţa de presă că egalul „s-a simţit ca o înfrângere‟. Newcastle este totuţi penultima în clasament şi în ultimele opt meciuri din Premier League, Man Utd a reuşit să o bată doar pe Swansea.

Dubla lui Wayne Rooney, şi mai ales al doilea său gol (o torpilă care aproape că a rupt plasa porţii lui Newcastle) e un semn pozitiv, o revenire treptată la formă a atacantului englez. Dar în general, Man Utd pare mai degrabă spectator decât participant la lupta imprevizibilă pentru titlul din acest sezon. Cu toate acestea, echipa lui Van Gaal e la doar nouă puncte de lideri, ceea ce nu e o distanţă insurmontabilă. Cel puţin nu în sezonul ăsta, unde majoritatea certitudinilor au zburat pe geam şi orice pare că se poate întâmpla. Ferice de spectatorul neutru!

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.