Anglia luptă cu istoria: bate rău Scoţia, îşi adjudecă trofeele 6 Nations şi Calcutta Cup şi egalează recordul de victorii consecutive al Noii Zeelande. Asta nu e tot

Vlad Pîrvu 12 martie 2017

Eddie Jones, un nume cât istoria rugbyului. Antrenorul care a reuşit să învingă Africa de Sud la cârma naţionalei Japoniei, în 2015, şi care s-a umplut de medalii şi de trofee peste tot pe unde a fost, are acum Anglia la picioarele sale. „Trandafirul roşu” (simbolul naţionalei de rugby a Angliei) a reuşit sâmbătă să ofere o lecţie Scoţiei (61-21) şi întregii lumi rugbystice.

Ridicaţi din ruşinea cenuşei Cupei Mondiale precum pasărea Phoenix, englezii s-au pus pe doborât recorduri: anul trecut s-au impus în 6 Nations realizând Grand Slam-ul (adică au învins în toate cele cinci meciuri), anul acesta au câştigat trofeul cu o etapă înainte de final şi sunt la un pas să obţină al doilea „Mare Şlem” consecutiv şi, nu în ultimul rând, au reuşit să egaleze recordul de victorii consecutive obţinute de o naţională din primul eşalon rugbystic (nu este record mondial, întrucât naţionala Ciprului, din eşalonul al treilea valoric, are în palmares o serie de 24 de meciuri câştigate la rând). După corecția administrată Scoţiei pe Twinckenham, Anglia a ajuns la 18 victorii consecutive, atingând astfel recordul deţinut de Noua Zeelandă. Săptămâna viitoare, la Dublin, are şansa să îl doboare împotriva Irlandei, în ceea ce mulţi vedeau a fi finala 6 Nations din acest an. Şi unde mai punem că un Mare Şlem include automat Tripla Coroană (care se acordă naţionalei britanice care le învinge pe celelalte trei colege din Regat) şi Calcutta Cup (cel mai vechi trofeu din lumea rugbyului, care este ridicat de învingătorii duelului Anglia – Scoţia). Dar acestea par deja firimituri.

Meciul din templul rugbyului englez, Twickenham, a fost aşteptat cu sufletul la gură de toată lumea. După ce ani la rând au fost supuşi înfrângerilor în Turneul celor 6 Naţiuni, scoţienii au reuşit să ofere anul acesta probabil cea mai bună variantă a naţionalei lor din ultimii 20 de ani, aşa cum remarca şi comentatorul Dolce Sport. Cu un rugby încântător şi cu o linie de treisferturi considerată de unii drept cea mai bună din turneu, „Ciulinii” au visat cu ochii deschişi la minunea pe care o pot înfăptui la Londra: prima victorie pe acest stadion din 1983 şi şanse mari pentru primul trofeu câştigat din 1999, atunci când s-au impus în ultima ediţie de 5 Nations. Numai că în faţa lor au stat Eddie Jones şi compania, iar asta s-a văzut încă din primele secvențe: după șapte minute de joc, albii conduceau deja cu 10-0, după punctele marcate de Jonathan Joseph – eseu, şi Owen Farrell – transformare şi lovitură de pedeapsă. Astfel, încleştarea dramatică visată de mulţi pentru a 136-a ediţie a Calcutta Cup s-a dovedit a fi cu totul altceva.

Starul absolut al întâlnirii a fost Jonathan Joseph, care a culcat balonul în terenul de ţintă al scoţienilor de două ori în prima repriză şi încă o dată după pauză. Ceilalţi trei marcatori ai Angliei au fost Danny Care (două eseuri), Anthony Watson şi Billy Vunipola, care au asigurat, dacă mai era nevoie, şi punctul bonus ofensiv. Loviţi şi de ghinionul unor accidentări încă din prima repriză, când Stuart Hogg şi Mark Bennett au fost înlocuiți, scoţienii au fost depăşiţi total de miza întâlnirii și de presiunea care le-a apăsat pe umeri.

Cu doar o etapă până la finalul competiţiei, Anglia are acum avans de opt puncte în faţa Irlandei. Aceasta a fost a șasea ediţie de 6 Nations adjudecată de Anglia şi al 28-lea trofeu european, dacă includem aici Home Nations şi 5 Nations. Dacă va învinge şi în ultima etapă, la Dublin, naționala lui Eddie Jones îşi va adjudeca cel de-al 14-lea Grand Slam şi cea de-a 26-a Triplă Coroană.

Ţara Galilor a răpus Irlanda, Franţa a câştigat, previzibil, la Roma

Etapa a patra a competiţiei a debutat la Cardiff, acolo unde Ţara Galilor a primit vizita Irlandei. Într-o atmosferă amicală, aşa cum obişnuiesc de fiecare dată să creeze suporterii celor două naţionale, Irlanda a căutat victoria care o putea pune în poziţia de a juca săptămâna viitoare cu Anglia, acasă, cu trofeul pe masă. Ce sărbătoare ar fi fost la Dublin, chiar în weekendul de St. Patrick…

Meciul a fost animat şi a oferit multe faze spectaculoase de rugby. A fost o goană după eseu a celor două echipe. Primii care au marcat au fost galezii, prin George North, în minutul 20. Interesant este că, în minutul 24, la o acţiune prelungită de atac a Irlandei, verzii au preferat să trimită două lovituri de pedeapsă în margine în loc să „dea la beţe”, cu toate că scorul era de numai 5-3 pentru gazde. Cu două eseuri ale lui George North şi unul reuşit de Jamie Roberts, Ţara Galilor s-a impus cu 22-9, salvând astfel frumos un sezon nu tocmai pe placul suporterilor.

La Roma, legendarul stadion Olimpico a fost plin. Italia a întâlnit Franţa şi, în ciuda faptului că a fost din ținta bătăilor și în această ediţie, a reuşit să aducă suporterii la stadion şi să-i determine să cânte imnul la fel de pătimaş ca întotdeauna. Ca să vă faceţi o idee, înaintea meciului Franţa avea 63 de victorii în faţa italienilor, aceştia din urmă numărând doar patru. Chiar și așa, meciul a început frumos pentru gazde, care au reuşit să înscrie primul eseu în minutul patru prin eternul şi neobositul Sergio Parisse. La pauză, însă, a fost 16-11 pentru Franţa, iar repriza a doua nu a reprezentat decât un galop trimfător pentru elevii lui Guy Noves. S-a terminat 40-18 pentru „Cocoşi”, astfel că Italia rămâne singura echipă fără niciun punct acumulat în această ediţie de 6 Nations.

Săptămâna viitoare, în ultima etapă, 6 Nations programează meciurile Irlanda – Anglia, Franţa – Ţara Galilor şi Scoţia – Italia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.