De ce iubim „soccer”-ul: „Sportul ăsta m-a învățat să lupt zi de zi cu limitele mele”. Jillian McVicker și aventura ei cu Olimpia Cluj

Ciprian Rus 31 august 2017

Bortan, Vătafu, Voicu, Lunca, Meluță, Carp – oricine urmărește cât de cât fotbalul feminin din România recunoaște fără probleme scheletul echipei Olimpia Cluj, care se suprapune peste cel al echipei naționale.

Printre numele consacrate deja ale multiplei campioane naționale, o apariție exotică a surprins, zilele trecute, pe foaia de joc a Olimpiei la meciurile din grupa de calificare a Women’s Champions League, găzduită de Cluj: Jillian McVicker. De fapt, chiar primul nume de pe foile de joc, căci Jillian McVicker a fost portărița echipei în meciurile cu WFC-2 Kharkiv, Swansea City și Hibernian.

Născută la Boston, dublă campioană de juniori în Statele Unite, trecută pe la echipe ca FC Pennsylvania Strikers și Ohio State University, Jillian a avut evoluții excelente în poarta Olimpiei, primind un singur gol în trei meciuri dure de cupe europene. Un motiv în plus să o căutăm la Cluj pe jucătoarea din State, pe lângă curiozitatea de a afla cum a ajuns să joace o reprezentantă a unei excelente școli de fotbal – top 3 la nivel mondial – în campionatul românesc.

Am descoperit o sportivă entuziastă și deschisă, care trăiește din plin primele sale victorii în cupele europene și prima sa aventură dincoace de Ocean. Chiar „Jilly’s Journey” se numește pagina sa oficială de Facebook, în care, ca o expertă în media ce este (tocmai a absolvit Producție Media la Universitatea din Ohio) își ține la curent fanii cu cele mai noi detalii ale vieții sale din România.

Jillian, cum ai ajuns să joci la Cluj?

Agentul meu știa de Olimpia, a contactat clubul, iar cei de la Cluj au fost interesați de serviciile mele. Șansa de a juca în Champions League a fost motivul principal pentru care am decis să vin la Olimpia. Nu mulți jucători de „soccer” ajung să joace în Champions League, așa că pentru mine a fost șansa vieții.

Când te-ai apucat de fotbal și de ce ai ales tocmai acest sport?

M-am apucat de soccer la 4 ani. Sora mea mai mare, Jourdan, juca soccer, iar eu făceam, la vârsta aceea, tot ce făcea sora mea, care a fost și este un model pentru mine. Am fost compleșită încă de prima dată când am călcat pe un gazon, am simțit imediat dragostea de soccer și am descoperit imediat în mine spiritul de competiție. Am fost jucătoare de câmp vreo opt ani, abia pe la 12 ani am intrat în poartă. Dar m-am îndrăgostit de poziția aceasta, pentru că antrenamentele și toată pregătirea sunt complet diferite decât la celelalte poziții din teren. Îmi plac presiunea și vitalitatea postului de portar. Soccer-ul m-a învățat să-mi forțez limitele, m-a învățat spiritul de echipă, ce înseamnă să fii un lider și un mentor pentru ceilalți. Mi-a dat atât de mult, n-am cum să nu-l iubesc.

Jillian, vii din Statele Unite, care e o forță în fotbalul feminin mondial. Cum ți se pare nivelul fotbalului feminin din Europa?

Cred că viteza și tehnica sunt mai dezvoltate aici, în Europa, pe când Statele Unite stau mai bine la forță și la abilitățile fizice.

Cum ai trăit experiența meciurilor din cupele europene?

A fost ceva incredibil! Sunt foarte fericită că am avut șansa să joc în Champions League chiar la Cluj. Fanii au fost extraordinari, ne-au susținut tot timpul. Dar pentru mine cel mai important eveniment al săptămânii trecute a fost întâlnirea cu junioarele de la Olimpia, dincolo de victoria din grupă și de calificarea în șaisprezecimi.

Întâlnirea cu fetițele mi-a adus aminte de cum eram eu la vârsta lor, pe când doar visam să devin o jucătoare profesionistă. M-am regăsit în acele fetițe, iar asta mi-a dat motivație și inspirație să muncesc și mai mult pentru visul meu.

După victoria din grupă, a urmat o petrecere pe cinste. Le-ai arătat fanilor tăi cum se sărbătorește o victorie „a la Cluj”…

Petrecerea a fost atât de amuzantă! Am niște colege senzaționale, m-au învățat dansuri tradiționale românești. N-aș zice că am dansat groaznic, dar e clar că mai am de exersat niște pași! Ce-mi place la Olimpia e că este o echipă care știe să tragă tare când e de muncă, dar știe să se și distreze când e cazul. Dar acum, gata, petrecerea s-a terminat, înapoi la munca de jos!

Cum ți se pare Clujul? Cum e viața în România?

Iubesc Clujul! Nu am mai fost niciodată în Europa înainte de experiența aceasta. Am învățat atâtea despre mine și despre alte culturi de când sunt aici! Am vizitat multe locuri minunate în Cluj și în împrejurimi și abia aștept să explorez mai mult pe viitor.

Apropo de explorat, unde vrei să ajungi în cariera de jucătoare profesionistă?

Vreau să joc cât mai mult, până chiar nu mai pot. Vreau să văd cât de departe pot să îmi împing limitele pentru a ajunge mai departe, la „the next level”. Am ținte ambițioase și mă lupt cu ele zi de zi, așa îmi place să-mi trăiesc viața!

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.