De la greu la mai greu. Dar Avram Iancu și Toma Coconea insistă în luptele lor de pe Dunăre și din Alpi

A mai trecut o săptămână în care Avram Iancu a înotat cu bine de-a lungul Dunării, deși ne dă câteva emoții. Așa cum știi, Iancu este un bibliotecar de 41 ani din Petroșani care ține morțiș să traverseze, în slip, fără costum de neopren, cei 2.860 de kilometri ai Dunării, de la izvoare până-n Marea Neagră.

Ultimul mesaj lăsat de Iancu fanilor pe Facebook e de duminică seară, 9 iulie, lipit unei poze cu el în slip, de la borna care marchează kilometrul 2.222 al Dunării: „A fost o zi importantă. Am luptat cu cei 11 kilometri rămași din ultimul lac din Germania. Am traversat orașul Passau, am intrat în apele reci ale Innului și am rezistat nouă kilometri. Hipotermia nu m-a lăsat să continui mai mult. Totuși, am acumulat 25 de kilometri și am atins granița cu Austria. Voi lăsa în urmă țara de unde izvorăște Dunărea. Au fost 50 de lacuri, a fost un parcurs greu, dar e istorie acum. Noi provocări îmi stau înainte. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom învinge.”

Iancu ajunsese, pe 8 iulie, tras la față și cu o verighetă care n-a dansat niciodată atâta pe inelarul lui la doar 15 kilometri de locul de care se temea cel mai tare, după cum scria într-o altă postare pe Facebook: vărsarea Innului în Dunăre. „Dacă este să-mi trimiteți toată căldura, acum este momentul.” Înainte de confluență, Dunărea îl primea pe Iancu cu o temperatură decentă, de 21 de grade Celsius, dar după confluență apa s-a răcit la 14 grade. „Debitul Innului este aproape dublu decât al Dunării și, la doar câteva sute de metri după confluență, apele albe ale Innului înghit, pur și simplu, apele Dunării”, scria Avram Iancu. „Aici e momentul cheie în a învinge sau a renunța în tentativa mea de a împinge limitele umane la extrem, în încercarea de a parcurge mărețul fluviu înot doar în slip.”

Înotătorul hunedorean trecuse, cu câteva zile în urmă, prin rafale de ploi torențiale, dar și printr-o după-amiază superbă, ambele în aceeași zi, fără obstacole majore. A putut să-și bată din nou recordul de distanță zilnică și să simtă că munca-i este răsplătită: cei 45 de kilometri îl duceau lângă borna 2.255. Pentru reușită, Iancu, care a traversat și Canalul Mânecii fără neopren vara trecută, a calculat că ar trebui să înoate cel puțin 50 kilometri zilnic în zece ore, timp de 60 de zile. Nu este departe de grafic, dar dacă am învățat ceva urmărind aventurile din afara terenurilor este că planurile de acasă nu coincid niciodată cu cele din apă, în cazul de față.

Între kilometrii 2.200 și 2300, Avram Iancu a simțit, la începutul săptămânii trecute, greul aventurii lui, din cauza celor trei lacuri de acumulare, fiecare a câte 15 kilometri. „De dimineață m-am luptat cinci ore cu 12 kilometri de lac”, scria Iancu, după ce trecuse de Walhalla, un templu de marmură din Germania, copie a Panteonului roman, construit în Donaustauf, pe malul stâng al Dunării. „La finalul zilei am acumulat 41 kilometri.”

A.M.R., deci, 2.222 de kilometri de înotat pentru Avram Iancu. Îi ținem pumnii pentru temperaturi mai prietenoase în Austria.

Toma Coconea se încăpățânează să ajungă la Monaco

Coconea nu a abandonat niciodată vreuna din cele șapte curse Red Bull X-Alps de bunăvoie și urmărindu-l în ultimele zile, putem spune că nu are de gând să renunțe nici de data asta. Doar vorbim de omul care și-a dat singur cu o piatră în cap ca să nu adoarmă la una dintre edițiile trecute. „Asta este, luptăm până la capăt”, cum spunea, transpirat, într-unul din videoclipurile live de pe traseu.

A urcat și a coborât prin Alpi, a încercat să zboare de mai multe ori, dar n-a reușit să stea suficient timp în aer încât să se apropie de primii zece sportivi. Acum câteva seri căzuse pe locul 17, dar mai apoi a tras tare, iar ieri îl vedeam rezistând pe locul 14, cu 588 de kilometri rămași de parcurs. Ca puncte de reper, Maurer, elvețianul fruntaș, mai avea 229 de kilometri până la linia de finish, iar neamțul Huber, de pe locul 10, 414.

Duminică (9 iulie), în a opta zi de concurs, a avut spor în două zboruri diferite, după ce sâmbătă seara îl plouase și-l bătuse vântul spre Turnpoint 4. „Vă iubesc pe toți, luptăm pân’la capăt”, spunea un Coconea leoarcă, dar fericit și glumeț, încercând să-și tragă suflul. „Pe ei!” După zboruri, Coconea era pe la 1.230 de metri altitudine și alerga cu aproximativ 6 kilometri pe oră. 88 de kilometri îi rămăseseră până la Turnpoint 5 (din 7).

Pe drum s-a mai întâlnit cu echipa, cu fani care-l încurajează. A mai zâmbit, a mai semnat pe una alta și apoi și-a văzut de drumul și lupta lui pe care nu mulți o înțeleg. De fapt, nu știm dacă poate înțelege pe deplin cineva (în afară de participanți) prin ce stări trece Toma Coconea. S-ar putea ca ploaia și vântul, dacă se vor mai arăta, să-l ajute să recupereze timp, pentru că dacă ceilalți n-ar mai putea zbura, iar pe el l-ar ține picioarele – avantajul lui dintotdeauna -, s-ar putea apropia măcar de top zece. Ca ironie a numerelor, din 32 de atleți, au mai rămas 23.

Unii au dispărut din cauza uneia dintre regulile concursului – o dată la 48 ore este eliminat ultimul concurent -, alții s-au accidentat, cum a pățit francezul Gaspard Petiot, care s-a menținut mare parte din cursă pe locul doi, făcându-i viața mai grea lui Maurer. În timp ce Coconea și-a folosit dreptul de a concura noaptea încă din prima seară, alți concurenți abia acum îl revendică, deci zarurile n-au fost aruncate încă pentru top zece.

Șansele ca cineva să-l detroneze pe Maurer sunt mici, deși Benoît Outters, celălalt francez care a rămas de pază pe locul doi, după retragerea forțată a lui Petiot, abia și-a folosit primul din cele două drepturi de noapte (unul a venit ca bonus de la terminarea cursei de încălzire dinaintea concursului în Top 3.) Outters, care abia a împlinit 27 ani în iunie, este pentru prima oară la X-Alps, dar să nu-l subestimăm. Locuiește la Sud de Alpi, deci îi știe și-i survolează tot anul, iar cireșele de pe tortul lui sunt cursele Iron Man și Ultra Trails.