Pornim cu stângul: România își arată slăbiciunile, pierde la scor cu Spania, are multe de făcut de aici înainte

(Kumamoto, Japonia)

Fără apărarea de care avea nevoie în zona centrală, fără soluții în atac și cu câteva viteze în urma Spaniei, naționala României termină primul meci de la Campionatul Mondial (16-31) cu senzația că nu multe puteau merge mai prost. Și n-a fost vorba doar despre scor, deși e greu să te uiți mai departe de el.

Principala grijă dinaintea acestui meci – că atacul abia închegat al României va avea probleme cu linia avansată a Spaniei – a fost întemeiată, dar parcă neajunsurile din atac au fost întrecute de problemele din apărarea centrală, unde rapidele handbaliste iberice au găsit, mai ales în primele 30 de minute (când meciul a fost rezolvat), culoar după culoar: cinci din primele șapte goluri ale Spaniei au venit pe centru, de fiecare dată prin pătrunderi simple. Pe ușa din față, nu pe geam.

Și încă din start, când Spania s-a dus la 3-0 după trei minute, intențiile adversarelor au fost clare: neinteresată de aruncările de la distanță, Spania și-a pus cărțile pe masă și a așteptat replica României.

Primele răspunsuri au venit așa cum ne așteptam, pe traseul Cristina Neagu – Crina Pintea, care a marcat primul gol al României, înainte să obțină o aruncare de la șapte metri transformată de Neagu.

Spania a găsit din nou spațiu liber pentru golul patru, Crina, angajată de aceeași Neagu, a făcut 4-3, dar apărarea României a continuat să fie păcălită în zona centrală, pe unde Pena și Cabral au găsit mai mereu culoare largi printre apărătoarele României.

La 7-4 pentru Spania, Tomas Ryde a cerut primul lui time-out, a trimis-o pe Iulia Dumanska în poartă, dar intenția lui – să atace fără portar – a fost dejucată imediat de Spania, care a recuperat două mingi rătăcite și a marcat două goluri consecutive din poartă în poartă. Câteva momente mai târziu, Spania s-a dus la 10-5, cea mai mare diferență a meciului, însă România, ajutată și de intervențiile Iuliei Dumanska, a răspuns perfect, cu trei goluri consecutive.

A urmat probabil cea mai bună perioadă a României, când apărarea a arătat mai bine, când poarta a ținut, când mingea a circulat mai repede în atac, dar toate astea fără goluri: trei ratări la rând, toate trei de pe semicerc, două din extrema Cristinei Florică, cealaltă dintr-o pătrundere curajoasă a Gabrielei Perianu, citită și ea foarte bine de excelenta Navarro.

Iar de aici încolo, Spania a profitat de fiecare ezitare din atac, s-a distanțat din nou la trei, patru și apoi cinci goluri, mai toate, desigur, la capătul unor pătrunderi (prea) simple. Când n-a fost Pena, a fost Fernandez. Dacă nu ea, Rodrigues sau Gonzalez, din celălalt inter. Și când n-au pătruns nici ele, atunci Spania a deschis – rar, dar cu succes -, pe extremă. 

La pauză, când suporterii români au privit lung spre tabela de scor – 16-9 pentru Spania – lucrurile păreau deja jucate. Nu pentru că n-ar mai fi fost timp, ci pentru că toată lumea știa că România poate câștiga acest meci numai cu o apărare solidă. Iar ea n-a arătat așa.

În schimb, tot ce a mers rău în prima repriză a mers și mai rău în a doua, când Spania a continuat să se distanțeze (era 20-10 după primele cinci minute ale reprizei secunde), și singurele răspunsuri ale României au venit din tribună. Dar chiar și aici, ritmul tobelor grupului galben a fost imitat de o mică parte a japonezilor din tribune. Cei mai mulți au ținut cu Spania, pe care au încurajat-o cu aplauzele lor ritmice, precise, un ritm pe care Spania a lovit iar și iar, până la un 31-16 îngrijorător: tot ce putea merge rău a mers azi foarte rău.

What a start to #Japan2019 for @RFEBalonmano 🇪🇸! The #Guerreras took a huge win over Romania 🇷🇴, 31:16, helped by outstanding games from goalkeepers @SilviNavarro16 and @darlyzoqbi 💪⛔🙅‍♀️‍ #handinhand pic.twitter.com/DQvirIIU5y

— IHF (@ihf_info) November 30, 2019

Cu doar șapte goluri înscrise în a doua repriză, cu aceeași Cristina Neagu principală marcatoare (6 goluri), la primul ei meci oficial pentru echipa națională după accidentarea de la Europeanul trecut, România este o echipă care își caută nu doar soluțiile din atac – un lucru așteptat, de vreme ce Eliza Buceschi și  Cristina Laslo au lăsat un gol mare acolo -, ci o echipă care are nevoie să-și regăsească ritmul în apărare.

Tomas Ryde, Costică Buceschi și jucătoarele lor au multe de făcut de aici încolo, și prima ocazie de revenire vine mâine (ora 11.00), contra Senegalului.

*

După o primă zi în care marea surpriză a Mondialului a venit de la Coreea de Sud, care a reușit să treacă de Franța (29-27), campioana europeană și mondială în exercițiu, România trebuie să-și recupereze repede nu doar încrederea, dar și punctele pierdute cu Spania. Mai ales că Muntenegru și Ungaria, celelalte două adversare care luptă pentru calificarea în Main Round, și-au câștigat (previzibil) meciurile cu Senegal (învinsă de Muntenegru cu 29-25), respectiv Kazakhstan (15-39 în fața Ungariei lui Kim Rasmussen).

Programul României în Grupa C

România – Senegal, 1 decembrie, 0ra 11.00

România – Kazakhstan, 3 decembrie, 0ra 12.00

Muntenegru – România, 4 decembrie, 0ra 8.00

România – Ungaria, 6 decembrie, ora 12.00

Foto: Sorin Pana / Sport Pictures