Sergio Ramos aduce gâlceava peste liniștea lui Zidane. Despre micile detalii care pot schimba soarta unui campionat

Ciprian Rus 17 ianuarie 2017

Când îl vezi, meci de meci, pe marginea terenului, atât de impasibil, deopotrivă la reușitele și la greșelile alor săi, nu ai cum să nu înțelegi că parte importantă din succesul Realului din ultimul an ține tocmai de stăpânirea de sine a antrenorului său, de liniștea seniorială pe care o impune Zinedine Zidane.

Real Madrid nu joacă nici mai spectaculos, nici mai organizat decât pe vremea lui Jose Mourinho. Numai că în locul stilului agitat și mereu provocator pe care portughezul îl imprima echipei – cu efecte nu doar pe teren, ci și în chimia vestiarului – seriozitatea pe care Zidane o impune și la propriu, și la figurat, le-a prins mai bine “albilor”, care au capitalizat-o în seria-record de 40 de meciuri fără înfrângere.

Cu Carvajal, Ramos, Marcelo, Casemiro și Modric aproape de potențialul lor maxim, Realul avea nevoie tocmai de stăpânire de sine pentru a rezolva meciurile în care sclipirile vedetelor din față întârziau să apară (și au tot întârziat în câteva dintre cele 40 de meciuri…).

Au întârziat și în returul de Cupă de la Sevilla, când, cu 10 minute înainte de final, Real era condusă cu 3-1. Numai că, după 3-0 acasă, băieții lui Zidane riscau doar să piardă doborârea recordului deținut de anul trecut de Barcelona lui Luis Enrique.

Era minutul 83 când madrilenii au obținut un penalti și, în lipsa lui Cristiano Ronaldo, căpitanul Sergio Ramos era primul pe lista executanților. Nu și cel mai indicat, poate, să o facă, în fața unei tribune ostile, care îl hărțuise permanent pe fostul idol transferat acum mulți ani la Madrid. S-au adunat multe în toți acești ani între Ramos și pătimașii suporteri ai Sevillei, și tot ce mai lipsea era vreo aroganță din partea fundașului central.

Dar Sergio nu s-a abținut, a bătut penaltiul în stil provocator, “Panenka”, și și-a întărit reușita prin gesturi de răzbunare la adresa galeriei adverse. Egalarea din prelungiri a lui Benzema a turnat și mai mult gaz pe foc. Real s-a calificat în Cupă și își continua cursa-record de meciuri fără înfrângere, numai că următorul meci, în campionat, a fost pe același stadion, “Sanchez Pizjuan”, în fața acelorași fani înfierbântați, aflați de-acum în plin război cu Sergio Ramos.

Trei zile avea să țină Ramos prima pagină a ziarelor de sport din Spania. Timp în care tensiunea meciului de campionat a ajuns la cote la care nu mai fusese de pe vremea derbiurilor Real – Barca de pe vremea lui Mourinho.

Cu patru puncte în fața Sevillei, cu cinci în fața Barcelonei și cu un meci în minus, Zidane avea nevoie, mai mult ca oricând, de liniște în jurul echipei pentru a da lovitura care făcea cât “jumătate de campionat”. După 40 de meciuri fără înfrângere, un rezultat pozitiv la Sevilla i-ar fi dat un nou elan Realului.

Dar nu a fost cazul de liniște. “Marca” a măsurat că în momentul în care crainicul stadionului a anunțat numele lui Ramos în echipa de start a Realului, “Sanchez Pizjuan” a atins limita a 100 de decibeli. 100 de decibeli de ură, pe care Realul a reușit să o tempereze cu un sistem nou, 3-5-2, și cu  un Sergio Ramos imperial în fața huiduielilor a 40.000 de fani.

Numai că tocmai încrâncenarea cu care Ramos a abordat meciul avea să îl trădeze pe final, când a trimis în proprie poartă o centrare din lovitură liberă. Câteva minute mai târziu, karma avea să lovească din nou, în prelungiri. Sevilla – Real, 2-1. Punct final pentru cursa de 40 de meciuri fără înfrângere. Sevilla urcă la un punct în spate, Barcelona pândește la două.

Sunt detalii extrem de fine care schimbă istoria. “Mulțumim, Kevin, cu tine a început totul!”, spunea Pique după titlul câștigat acum două sezoane, făcând aluzie la o petrecere dată de Cristiano Ronaldo după un 0-4 cu Atletico Madrid, care a incendiat rețelele de socializare după niște poze scăpate, naiv, pe Instagram, de cântărețul Kevin Roldan.

La fel s-a întâmplat anul trecut, când atitudinea superficială a Barcelonei, într-un meci aparent fără istoric, i-a dat elan Realului, care a revenit puternic în campionat după victoria de pe “Camp Nou” și a câștigat Champions League. Întâmplător sau nu, chiar acel meci a pus capăt seriei de 39 de meciuri fără înfrângere a Barcelonei… Ambiția lui Sergio Ramos de a se răfui cu fanii Sevillei în meciul de Cupă poate fi, la rându-i, un astfel de moment.

Marea provocare pentru Zidane vine abia acum, după “Panenka” lui Ramos – culmea, unul dintre procedeele favorite ale fostului mare jucător francez! Înainte de a-și chestiona oamenii și sistemul de joc, Zidane trebuie să reinstaureze liniștea într-un final de sezon în care, ca echipă aflată pe primul loc în LaLiga și ca deținătoare a Ligii Campionilor, va fi, tot mai adesea, ținta provocărilor.

Dacă ar fi pierdut un simplu meci de campionat, poate că lui Zidane i-ar fi fost mai simplu. Dar Real nu a pierdut duminică seara un simplu meci, a pierdut “meciul lui Ramos”. Fix genul de jocuri care îi plăceau lui Mourinho și care diferențiază mandatul discutabil al lui Jose de „modelul” Zinedine Zidane.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.