LEAD
Rusia 2018

Danemarca şi Irlanda servesc o imagine sumbră a stării fotbalului international

Întâi, a fost Irlanda de Nord – Elveţia. Plictisit până şi el de spectacolul sisific al unui atac neinspirat contra unei apărări în tranşee, Ovidiu Haţegan a inventat un penalti pentru singurul gol al meciului. Fapt pentru care a primit o tiradă rasistă din partea soţiei nefericitului Correy Evans.

Apoi, au fost Honduras – Australia şi Noua Zeelandă – Peru, acelaşi film cu acelaşi scenariu. Numai că acolo, arbitrii au reuşit să-şi păstreze miraculos concentrarea. Suedia şi Italia măcar ne-au oferit un gol şi ceva suflet, deşi puţină calitate.

Și uite că sâmbătă seară, la Copenhaga, am primit apoteoza nedorită a acestor tendințe: Irlanda n-a vrut şi Danemarca n-a putut mai mult de un 0-0 chinuitor. Dacă uităm de excepția Croația – Grecia, unde elenii – dacă n-ar fi luat primul gol repede – ar fi urmărit tot un 0-0 cinstit, n-am văzut prea mult fotbal în aceste prime meciuri de baraj:

Danemarca 0-0 Irlanda, sau „dreptul celor slabi“

Nu pentru prima dată, analiza lui Jonathan Wilson pare profetică. Scriitorul englez avertizează de ani buni că direcția echipelor naţionale e îngrijorătore. În primul rând, pentru că toata structura fotbalului internaţional e din ce în ce mai aplecată spre rezultate pe termen scurt; selecţionerii nu mai sunt de multă vreme sursa inovaţiilor tactice sau revoluţiilor în sportul ăsta, cum erau odinioară.

Primatul competiţiilor de club, cu toate cauzele sale, a dat naştere fenomenului „club vs. country“. Și e lesne de ghicit cine a pierdut confruntarea asta. Antrenorii naţionalelor au la dispoziţie cel mult două luni (într-un an fără turneu final) să pună la cale un colectiv funcţional, nu o simplă colecţie de indivizi. Dincolo de imposibilitatea unei sarcini ca asta, nu toată lumea are la dispoziţie un lot ca Franţa sau Germania, care dă pe afară de talent şi expertiză indiferent de context. Aşa că majoritatea selecţionerilor se vor concentra pe apărare, „dreptul celor slabi“ la care se referea Gianni Brera, făuritorul de mituri al jurnalismului sportiv din Italia.

Pentru că, în cuvintele regretatului manager Tomislav Ivic, „să înveţi cum să te aperi e mult mai uşor decât să înveţi cum să ataci“, precauţia şi organizarea sunt setările de bază ale celor mai multe echipe pe care le vom vedea la Mondialul de anul viitor. Aici apare şi a doua problemă, una instituţională.

În goana după bani, FIFA şi UEFA continuă să-şi baloneze cele mai importante competiţii, cu rezultate previzibile. Europeanul expandat de anul trecut a avut cea mai mică medie de goluri din 1996 încoace. Hai să nu ne imaginăm ce va fi la Cupa Mondială de peste 10 ani, când 48 de echipe vor face întreg conceptul de „turneu final“ să pară satiric.

Deocamdată, să sperăm măcar că cineva va da foc planurilor tot mai răspândite care au produs șahul televizat dintre Danemarca şi Irlanda. Martin O’Neill spune că băieţii săi „au totul de câştigat“ în returul de marţi, dar chiar presiunea asta pare să scoată tot ce-i mai rău din echipele naţionale.

Tunisia şi Maroc, din nou pe scena mare

În loc să ne concentrăm pe faptul că şi meciul dintre Tunisia şi Libia s-a terminat fără goluri, mai bine să-i urăm bun (re)venit! echipei lui Nabil Maaloul, care n-a mai ajuns la un Mondial de peste un deceniu. Impresionant e că mare parte a lotului vine din campionatul intern tunisian şi conţine doar patru jucători de 30 de ani sau peste.

La fel de sănătos pare şi fotbalul marocan, care a pus punct absenţei de 20 de ani şi merge în Rusia după un 2-0 aproape lejer în deplasarea din Coasta de Fildeş. Wydad Cassablanca e proaspăta câştigătoare a African Champions League şi acum naţionala condusă de Herve Renard, un câştigător în serie al fotbalului de pe continent, continuă sărbătoarea.

Ce urmează

Tragerea la sorţi e pe 1 decembrie, la Kremlin, unde echipele vor fi împărțite în patru urne valorice, în funcție de curiosul clasament FIFA. Dacă nimic nu se schimbă în coeficinții federației internaționale, atunci capii de serie vor fi Rusia (ca țară gazdă), Germania, Brazilia, Portugalia, Argentina, Belgia, Polonia și Franța.

În a doua urnă valorică pot să apară Spania, Anglia, Columbia, Mexic, Uruguay și, dacă se califică, Peru, Elveția și Italia.

Până atunci, câteva meciuri ne vor ține ocupați.

Duminică, 12 noiembrie:

Grecia – Croaţia

Elveţia – Irlanda de Nord

Luni, 13 noiembrie:

Italia – Suedia

Marţi, 14 noiembrie:

Irlanda – Danemarca

Miercuri, 15 noiembrie:

Australia – Honduras

Joi, 16 noiembrie:

Peru – Noua Zeelandă

Comentează articolul
Premier League

United câștigă la scor și îl curtează tot mai insistent pe Sanchez, problemele se ţi lanţ pentru Wenger şi Arsenal

16 ianuarie 2018
Danny Coposescu

O singură reprezentantă londoneză din „Big Six‟ a terminat etapa de Premier League cu zâmbetul pe buze. Acum câteva luni, ai fi pariat pe orice, numai pe Spurs nu. Mai ales într-un meci jucat pe Wembley. Dar uite că l-a jumătatea lui ianuarie, nimeni nu-l mai hărţuieşte pe Mauricio Pochettino cu întrebări despre blesteme. După […]

Citeşte articolul
Australian Open

Irina Begu reușește revenirea carierei, prinde și mai mult curaj: vrea în top 20!

15 ianuarie 2018
Treizecizero.ro

Victoria de astăzi e de ținut minte pentru Irina Begu: e una din cele mai spectaculoase reveniri ale carierei ei, iar faptul că a învins-o pe Makarova la turneul la care rusoaica a avut cele mai bune rezultate ale carierei (până azi nu pierduse niciodată în primul tur la Australian Open (!) face rezultatul și […]

Citeşte articolul
La Liga

Barcelona revine spectaculos, rupe blestemul de pe Anoeta. Pentru Real Madrid, suferinţa continuă – până când?

15 ianuarie 2018
Danny Coposescu

În fiecare sezon, San Sebastian și-a construit imaginea de călău al Barcelonei, un club care e obişnuit să fie el spaima lumii fotbalului. An după an, Barça a călătorit în Ţara Bascilor şi a plătit tribut, pentru că „La Real‟ s-a dovedit a fi un adversar mult mai periculos pe teren propriu decât tizul de […]

Citeşte articolul
Premier League

„Heavy metal Liverpool‟: Manchester City cade în sfârşit, într-un meci magic pe Anfield

14 ianuarie 2018
Danny Coposescu

Toată lumea ştie ce muzică-i place lui Jürgen Klopp. Neamţul apreciază simfoniile armonioase, dar preferă chitările zgomotoase. Întreaga sa postură, cuprinsă des de spasme şi contorsionări, s-ar potrivi perfect într-un „mosh pit‟. Parcă-l poţi vedea în mijlocul unei mulţimi învolburate, dând din cap şi izbindu-se în umeri, preferabil cu ochelarii lăsaţi undeva în siguranţă. Toată […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design