La final de 2016, tragem linie. Care au fost eroii, recordurile, surprizele și dezamăgirile sportive ale anului?

Tragem linie și ne gândim la principalele evenimente din lumea sporturilor în 2016. De fapt, e un drum național urmat de răscruci, curbe periculoase, depășiri sau încetiniri forțate. Ne uităm în spate ca să ne dăm seama cu ce mergem mai departe, cu ce plusăm pe noile drumuri.

Jocurile Olimpice 2016

Începem cu evenimentul care ne-a ținut vara trecută cel mai mult cu sufletul la gură. Exact, Jocurile Olimpice, care prin raritatea lor cresc întotdeauna mizele pentru sportivi. Știam că va fi o ediție a JO complicată pentru delegația României din care, lipsea, de exemplu, lotul gimnastelor, iar medaliile s-au lăsat îndelung așteptate. Problemele sportului românesc au devenit subiectul lunii august atât în grupuri de prieteni, cât și în media.  În timp ce toată lumea avea o părere sau un vinovat în minte, la Rio, sportivii români pierdeau inclusiv probe de la care aveam așteptări, precum spadă feminină sau judo. Spadasinele au pierdut repede individualele, iar la judo, Andreea Chițu s-a accidentat, Corina Căprioriu a pierdut în finala mică.

Între timp, Adrian Crișan, care a câștigat două partide fenomenale cu sportivi mai bine clasați, a pierdut în optimi la tenis de masă. Înotătorul Robert Glință, care venise pentru prima oară la Rio cu obiectivul unei calificări în semifinalele probei de 100 metri spate, a reușit să prindă finala după două curse incredibile, în care s-a întrecut pe sine.

La sabie, Tiberiu Dolniceanu a pierdut frustrant în sferturi, iar în finala de la sărituri, Marian Drăgulescu a pierdut o medalie, deși a fost notat la fel ca medaliatul cu bronz. Ironic, a primit un scor mai mic la execuția săriturii pe care el a inventat-o. Tot la gimnastică, singura reprezentantă a României într-un sport pe care obișnuiam să-l dominăm a fost Cătălina Ponor, care n-a avut nicio șansă în finala de la bârnă.

Romanian gymnast Catalina Ponor was ranked 7th in the beam final on Monday at the Olympic Games of #Rio de Janeiro. pic.twitter.com/RJODo5JB8F

— Radio România (@radiorooficial) August 16, 2016

O înfrângere care a durut a fost cea a echipei feminine de handbal, care pornea cu speranțe mari la Rio. S-a vorbit și de medalie, dar jocul bun din lunile precedente nu s-a repetat și în Brazilia, iar fetele au fost eliminate din grupe.

Prima medalie românească la Rio a venit la aproape o săptămână de la debutul Jocurilor, timp în care delegația noastră a adunat tot mai multă tensiune și amărăciune. Cu amintirea medaliei pierdute la Londra acum patru ani, unde plecaseră ca favorite și terminaseră pe șase, dar și cu presiune pe umeri au ajuns pe planșe spadasinele, în concursul pe echipe. De data asta, fetele n-au lăsat aurul să le scape, oferindu-ne o victorie românească memorabilă, într-o noapte târzie de august. Gura de oxigen a delegației României la Rio a rămas și singurul aur adus din Brazilia.

Veștile bune au continuat prin barca 8+1, cea mai medaliată din istoria acestui sport. Fetele au prins finala olimpică în recalificări, iar în finală au urcat de pe locul șase până pe trei, la doar 12 sutimi de argint. La tenis masculin, Horia Tecău și Florin Mergea au fost agonizant de aproape de aurul olimpic, dar au pierdut o finală dramatică la dublu, cu Rafa Nadal și Marc Lopez. A fost unul dintre meciurile anului care ne-au ținut lipiți de scaune și cu ochii în monitoare – românii au luptat incredibil, dar au pierdut în decisiv.

Horia Tecau and Florin Mergea win the silver medal at the Rio Olympics!#Romania #RioOlympics2016 pic.twitter.com/rfx5M2Z7UG

— PositiveNewsRomania (@PositiveRomania) August 13, 2016

A mai adus un bronz luptătorul Albert Saritov, primul sportiv naturalizat care câștigă o medalie pentru România. În schimb, Gabriel Sîncrăian a rămas ulterior fără bronzul câștigat la haltere, după ce a fost depistat pozitiv la antidoping. Dincolo de medaliile câștigate sau pierdute, Rio 2016 ne arată clar că sportul românesc pare să fi atins cel mai de jos punct în care s-a aflat. Ca să se ridice și să se vindece cu adevărat, trebuie să treacă printr-un proces de analiză, introspecție și reformare. Nu în ultimul rând, printr-un schimb de generații și conducere. Pentru toate, trebuie să fim și răbdători.

Tot din Rio

Jocurile Olimpice de la Rio au început sub un val de controverse: probleme cu bugetul, amenințarea Zika, baze sportive neterminate, temeri legate de securitatea și sănătatea sportivilor. Dar, treptat, poveștile Jocurilor au luat prim-planul. Iar cele inspiraționale au fost, ca de obicei, numeroase. Spre exemplu, americanca Abbey D’Agostino, care a alergat aproape doi kilometri din proba de 5.000 de metri după ce și-a rupt ligamentele încrucișate de la genunchi. Născută în favelele din Rio, brazilianca Rafaela Silva a adus primul aur pentru gazde, la judo. Iar o voluntară a cerut-o în căsătorie pe teren pe iubita ei, o jucătoare braziliană de rugby în 7. Sărutul lor a devenit rapid simbol al iubirii și al incluziunii.

Ejemplo de deportividad de Abbey D'Agostino (USA) y Nikki Hamblin (N Zelanda) durante la final de los 5000 m en Río pic.twitter.com/wxbfHAiyF2

— Juan Carlos Moreno (@juancarlos0016) August 25, 2016

N-au lipsit controversele, precum cea care l-a implicat pe Ryan Lochte. Americanul a pretins că a fost victima unui jaf armat într-o benzinărie din Rio, doar că a fost prins cu minciuna. Sau cea în care un întreg stadion l-a fluierat pe nedrept pe săritorul francez cu prăjina, Renaud Lavillenie, adversar al unui brazilian; Lavillenie a izbucnit în lacrimi pe podium și a fost consolat chiar de rivalul său.

Dar peste toate rămân eroii. Precum Michael Phelps. Revenit în bazin după doi ani de absență și câteva episoade depresive foarte dificile, povestea lui Phelps nu e doar despre medalii, ci despre lupta lui cu propriii demoni. Americanul a câștigat alte cinci medalii de aur și una de argint, ajungând la 28 de medalii olimpice. Dintre acestea, 23 sunt de aur.

Usain Bolt cemented his place as one of the great track athletes in history as he won 3 more sprint golds in Rio – a true legend of 2016. pic.twitter.com/qtSzyLvFUR

— SuperSport (@SuperSportTV) December 18, 2016

Sau, firește, Usain Bolt. Jamaicanul a reușit a treia triplă de aur în tot atâtea ediții ale Jocurilor Olimpice: aur la 100 de metri, aur la 200 de metri și aur cu ștafeta de 4 x 100 de metri. Iar dincolo de recorduri, ne-a oferit imaginea Jocurilor: a câștigat una dintre curse zâmbind – la propriu – fotoreporterilor.

Nicidecum în ultimul rând, Simone Biles, prima gimnastă din istorie care a câștigat trei titluri mondiale consecutive la individual compus, de care ne-am îndrăgostit iremediabil în timpul JO.

BREAKING: Star gymnast Simone Biles voted AP Female Athlete of the Year after golden run at Rio Olympics. pic.twitter.com/YxtIRIsTD1

— AP Sports (@AP_Sports) December 26, 2016

Sporturile românești în afara satului olimpic

Deși în timpul JO nu-ți vine a crede că există viață și în afara competițiilor de acolo, sunt echipe care au dovedit în 2016că se muncește intens și pe alte fronturi.

• La Rugby, echipa națională a pierdut un singur meci tot anul, cu Georgia, iar cele 10 victorii au confirmat că Stejarii sunt pe drumul bun: galezul Lynn Howells a modernizat jocul, a întinerit lotul și îngrijește de azi performanța de mâine.

VIDEO: Lynn Howells' Rugby World Cup 2015 Memories: Romania Rugby's Head Coach Lynn Howells talks us through … https://t.co/319Yd4WUgL

— Rugby RightNow (@RugbyRightNow) September 21, 2016

• La volei, CSM București a câștigat Challenge Cup, iar ăsta a fost primul mare succes european din istoria voleiului românesc. De fapt, nicio echipă din România nu mai jucase vreodată o finală europeană, ultima medalie fiind adusă de Dinamo București, în 1974: bronzul din Cupa Cupelor.
• La polo, sârbul Dejan Stanojevic a fost la un pas să califice naționala la Jocurile Olimpice. Și chiar dacă băieții au pierdut dramatic, în ultimele secunde, contra Italiei, meciul a confirmat treaba bună pe care Stanojevic o face în ultima vreme. Și aici se lucrează la bază, și aici există planuri pe termen lung și o schimbare de mentalitate.

Faptul că schimbarea de mentalitate se întâmplă în tot mai multe sporturi e îmbucurător. La fotbalul feminin, naționala a fost la un pas de calificarea în premieră la un turneu final. Mai important pentru fete, sportul lor a reușit să aducă lumea la stadion, iar ele au început să fie înțelese și acceptate.

Răsturnări, premiere și staruri

2016 a fost agitat pentru majoritatea sporturilor, iar evenimentele internaționale nu puteau fi ocolite. Au fost recorduri, povești inspiraționale, dezamăgiri, eșecuri majore și surprize. Majoritatea starurilor lui 2016 au fost propulsate de Jocurile Olimpice de la Rio, dar au fost destui care și-au descoperit gloria în alte arene.

• Nico Rosberg a câștigat primul titlu în Formula 1 după o bătălie lungă cu Lewis Hamilton, apoi s-a retras prompt din sport.

Down to the wire between @MercedesAMGF1 drivers @Nico_Rosberg and @LewisHamilton. #F1 2016 was mega. #ForeverFaster pic.twitter.com/9gi99kwAeu

— PUMA Motorsport (@pumamotorsport) December 27, 2016

• În NBA, Cleveland Cavaliers au întors incredibil de spectaculos o finală istorică cu Golden State Warrios, câștigând-o de la 1-3. Tot în NBA, trei superstaruri s-au retras simultan: Kobe Bryant, Tim Duncan și Kevin Garnett.

Because you need to see that game winner from @KyrieIrving again.#NBAXMAS || #NBAVOTE pic.twitter.com/k9Dhm4tH1v

— Cleveland Cavaliers (@cavs) December 25, 2016

• Povestea lui Chicago Cubs, care au câștigat World Series pentru prima dată din 1908, i-a interesat până și pe cei mai puțin familiarizați cu baseballul.

BREAKING: Chicago Cubs’ first World Series title since 1908 is runaway winner for top AP sports story of 2016. pic.twitter.com/ZzwJwpTM3m

— AP Sports (@AP_Sports) December 25, 2016

• În tenis, surprizele s-au ținut lanț: Andy Murray a răsturnat spectaculos dominația lui Novak Djokovic. Sârbul a confiscat prima jumătate a anului, câștigând în sfârșit și titlul de la Roland Garros. La acel moment, Djokovic deținea toate titlurile de Grand Slam. Dar Murray a încheiat anul mai bine și a preluat primul loc. La feminin, Angelique Kerber a oprit dominația Serenei Williams, câștigând două dintre turneele de Grand Slam, la Australian Open și la US Open.

Andy Murray makes it his year as Novak Djokovic struggles@tanujlakhina recaps: https://t.co/9kwURvhumb pic.twitter.com/iTe67gPw0e

— Express Sports (@IExpressSports) December 26, 2016

• A fost și un an în care ne-am despărțit de eroi ai altor vremuri: legendarul Muhammad Ali s-a stins din viață la 74 de ani.

EURO 2016, naționala lui Daum și poveștile inspiraționale

Opt ani i-a luat Naţionalei de fotbal a României să revină la o mare competiţie internaţională. Iar când echipa a ajuns în Franța, speranțele fanilor au fost timide. Chiricheş şi Bogdan Stancu nu au calitatea lui Chivu sau Mutu, vedetele din 2008, de la precedenta calificare. Dar ei și colegii lor ne-au dat speranţe în meciul din deschiderea EURO 2016, cu Franţa. Ne-am gândit că, prin muncă şi organizare, putem câştiga ceea ce n-am mai reuşit prin talent, de la Hagi încoace. Dar înfrângerea demoralizatoare suferită de România în faţa Franţei a spulberat și bruma de speranțe. Ea a fost urmată de două meciuri şterse, lipsite de nerv şi de personalitate: egal chinuit cu Elveţia, apoi înfrângere dezolantă cu Albania, iar România a fost eliminată încă din grupe.

Cu echipa națională ieşită repede din competiţie, am ajuns să ţinem iar, de la televizor, ba cu Spania, ba cu Germania, ba cu Italia. Nu ne-a ieşit nici aici, căci marele trofeu avea să fie câştigat, până la urmă, de Portugalia lui Ronaldo. Ştiam deja că în fotbal nu mai există echipe mici; EURO 2016 ne-a arătat că nu mai există nici echipe mari.

Nu cred că s-a prăfuit fotbalul, dacă te uiți pe audiențe vezi că lumea în continuare se uită, dar cred că s-a pierdut în fotbal ceva ce s-a pierdut și-n toate celelalte sporturi de echipă din România. E o chestie de respect, de felul în care este tratat acest sport/business. (regizorul Tudor Giurgiu, unul dintre invitații Lead Live, pe durata EURO 2016)

Lipsa de orizont a naționalei României la Europeanul din Franța, unde a terminat pe ultimul loc într-o grupă cu Elveția și Albania, cerea măsuri imediate și radicale. Tânăra conducere a Federației Române a optat pentru un selecționer străin: titratul antrenor german Christoph Daum. Om cu un palmares comparabil cu cel al lui Mircea Lucescu, Daum a venit la noi cu speranța unui proiect pe termen mediu și cu ambiția unor schimbări sistemice, de jos în sus, în fotbalul românesc.

Ei sunt cei 23 de tricolori cu care selecţionerul Christoph Daum va aborda meciul cu Polonia: https://t.co/kB7mI5X5Rf #HaiRomania pic.twitter.com/ZEUZHMzmN9

— Echipa Națională (@hai_romania) November 11, 2016

Startul campaniei de calificare pentru Mondialul din 2018 a venit, însă, cu rezultate mediocre: doar cinci puncte în patru meciuri. Asta l-a aruncat rapid pe Daum în mijlocul focului încrucișat dintre taberele care își dispută controlul fotbalului românesc. Atacat din toate părțile, și nu întotdeauna cu temei, Daum e obligat să învingă Danemarca în primăvara lui 2017 pentru a-și câștiga liniștea și timpul de care are nevoie ca să-și aplice planurile.

România-Danemarca din 26 martie 2017 se va disputa cu spectatori în tribune! https://t.co/6RrMnxstSq ?? pic.twitter.com/E9MO31ealv

— Echipa Națională (@hai_romania) December 19, 2016

*

Nu putem scrie despre fotbal fără să reamintim de Champions League, EURO 2016, Balonul de Aur și Mondialul Cluburilor și de faptul că nimeni nu a reușit vreodată să bifeze în același an calendaristic toate aceste mari trofee. Până la Cristiano Ronaldo, anul acesta. Un an în care Ronaldo a dominat cursa după gloria individuală pe care o duce cu argentinianul Leo Messi. În 2016, Ronaldo a obținut titlul european pentru Portugalia, iar după victoria de la Mondialul Cluburilor, a dus pe Real Madrid la 23 de mari trofee internaționale. Unul mai mult decât marea rivală din Barcelona. Tradiționalului duel Cristiano vs Messi și Real vs Barcelona i s-a alăturat în acest an carismaticul și ghinionistul atacant Antoine Griezmann. Francezul a fost finalist atât în Champions League, cu Atletico Madrid, cât și la EURO cu selecționata țării sale.

To celebrate the end of 2016, @TAGHeuer asked me to prove how I didn't crack under pressure. pic.twitter.com/9Yy3eP432B

— Cristiano Ronaldo (@Cristiano) December 27, 2016

La trasul liniei, 2016 ne-a oferit multe. În primul rând, povestea inspirațională a lui Leicester, care a câștigat pentru prima dată în istorie Campionatul Angliei. Când o spui, sună ca o poantă, dar nu e: Leicester a întors fotbalul cu susul în jos și trebuie să-i mulțumim, pentru că fotbalul modern nu mai are de mult simțul umorului și s-a întors rapid la lucruri serioase. Cu Guardiola, Mourinho, Conte, Wenger și Klopp pe băncile tehnice din Premier League, campionatul englez și-a venit în fire. E din nou vremea giganților. Iar Leicester? La prima participare în Champions League și-a câștigat grupa, s-a calificat în ultimele 16 și începe să zâmbească ironic: cine mai are curaj să le spună băieților din Leicester că n-au cum să câștige Liga Campionilor?

*

Pe plan intern, inspiraționale sunt și performanțele Astrei, care a câștigat pentru prima dată campionatul și tot pentru prima oară echipa a reușit să se califice în primăvară europeană. I-am dedicat atunci un întreg dosar, dar din păcate, ca alte cluburi cu ascensiuni neașteptate și prăbușiri rapide, și Astra riscă să dispară din memoria colectivă.

Tot pe terenurile noastre, unde competiția din Liga 1 e încă prăfuită, se simte parcă o nouă așezare. S-ar putea să fie o alarmă falsă, dar faptul că Gică Hagi și-a dus tânăra echipă pe primul loc în Liga 1 aduce cu sine ceva nou. Nu pentru că Viitorul joacă frumos și modern, ci pentru că proiectul lui Hagi se dovedește a fi viabil: de la zero, cineva a construit un club nou și un business solid.

Handbalul feminin, sport național.

Naționala feminină de handbal a plecat fără mari așteptări la Campionatul European din Suedia, dar a fost aproape de semifinale. Echipa medaliată cu bronz la Mondialul de acum un an venea după un parcurs dezamăgitor la Jocurile Olimpice – unde s-a clasat pe nouă, deși obiectivul era o medalie. Cu gândul spre următoarea ediție a Jocurilor, Tokyo 2020, Federația a pornit un curajos proces de reconstrucție. Asta a însemnat că echipa națională a plecat spre Suedia cu un lot întinerit și cu un nou selecționer, spaniolul Ambros Martin.

România a încheiat pe locul 5 la Euro 2016 – https://t.co/DHY91IqCYO pic.twitter.com/YyYELADuuI

— Sport Sud Est (@sportsudest) December 17, 2016

Nici jucătoarele, nici antrenorul, nici suporterii nu știau la ce să se aștepte de la noua echipă. Primele meciuri, însă, le-au readus tuturor încrederea în cea mai de succes națională a României: o victorie cu campioana olimpică Rusia, un meci strâns cu campioana mondială și europeană Norvegia, și o demonstrație de forță cu Croația sau Ungaria. După patru victorii înlănțuite, România a pierdut însă cu Danemarca și a ratat șansa de a juca pentru medalii. Rămânem însă cu încrederea câștigată în noua echipă, cu ambiția și răbdarea reconstrucției. Feminina de handbal are un plan clar, pe termen lung, se bucură de sprijinul fanilor și reușește să-și atragă suporteri noi. Mai mult, modelul de la naționala feminină pare să fie importat și la echipa de băieți, unde alt spaniol, Xavier Pascual, trebuie să reconstruiască echipa, să redeseneze sistemul și să califice România la următorul Campionat European.

Tot handbalul feminin ne-a făcut surprize în 2016 și prin CSM București care a câștigat, la începutul lunii mai, Liga Campionilor. Dacă ne gândim că e o echipă înființată în 2007, aflată la prima participare în cea mai importantă competiție intercluburi, CSM a reușit ceva grozav. Campioana României nu a avut un parcurs lin în grupele Champions League, unde a adunat mai multe înfrângeri decât victorii. Însă în Final 4, unde s-a calificat după o victorie la un gol cu Rostov-Don, totul s-a întors în favoarea lui CSM București.

CSM București won Champions League!!!??????
I am so happy and proud of our girls ?#Romania #CSMBucuresti #handbal

— maria. (@tanemariacris) May 8, 2016

Lipsa de experiență s-a transformat în lipsă de presiune, iar asta a dus la descătușare. Echipa s-a sudat în urma înfrângerilor și criticilor, iar antrenorul danez Kim Rasmussen le-a inspirat pe fete să joace fără teamă. Faptul că CSM a câștigat finala de la Budapesta dramatic, în prelungirile prelungirilor, în fața unei echipe cu tradiția și puterea lui Gyor a fost un bonus. Marea victorie a fost trasnformarea echipei timide și încrâncenate într-una curajoasă, bucuroasă să joace. CSM București a devenit prima echipă din România care a câștigat cel mai dorit trofeu din handbal. În trecut, Oltchim Râmnicu Vâlcea pierduse o finală și alte cinci semifinale. Pentru cei care doresc să înțeleagă mai bine handbalul, am creat o introducere interactivă.